Breaking news

Breaking news: Lucescu – sistolă. Breaking news: Lucescu – diastolă. Breaking news: Lu…

Asta înseamnă că inima lu’ Il Luce bate normal, i-au capsat ăia coastele, i-au drenat lichidul din pleură, Val Vâlcu nu trebuie să mai dea iama prin amintirile lui de studenţie,  nu trebuie să mai pronunţe cu atâta ştiinţifică evlavie cuvântul pneumotorax, fiind unicul pe care şi-l aminteşte din patologia plămânului.

A venit şi bogătanu’ de Ahmetov, ăla care e preten cu Lucescu (bă’, z’dai seama? Preten-pretenaş!), i-a controlat pe chirurgi la batisă şi urechi - dacă e curate, la unghii – dacă e tăiate… Era! Deci, amicu’ Luce e tratat, din punct de vedere medical, corect.  A zis miliardaru’, ce dracu’!

Conferinţă de presă. Lucescu a suportat cu demnitate intervenţia. Cred că declaraţia asta e numa’ pentru microbişti şi pentru bunul său prieten milionar, altminteri nu pricep cum se decelează demnitatea sub anestezie generală. A! N-o fi făcut un pic de caca pe el, aşa cum se mai întâmplă, în sala de operaţii. Aici, da!  Vorbim de demnitate. Demnitatea sfincterului anal.  Bună ş-aia! Când e vorba de breaking news, orice muşchiuleţ, orice pîrţuleţ care dă dovadă de eroism şi poa’ să facă rating e binevenit.

N-a văzut tramvaiu’. Asta nu mai ţine de breaking news, ţine de erori frecvente la şoferi cu lămâia în geam sau cu lămâia în păr – şoferiţe, adică.

Ad absurdum, zice un monstru sacru al comentatorilor sportivi, chiar dacă ar fi să şadă pe tuşă un an, Lucescul nostru tot se poate întoarce la cariera de antrenor. Al altora. Vom avea cu ce ne mândri chiar şi peste un an de întrerupere: alt român care fuge de-ai lui ca dracu’ de tămâie şi se realizează peste hotare. 

De ce. Ei, aici e mai complicat. Nu mai ţine de breaking news, ţine de chestii pe care nu le înţelegem noi, prostimea. Poate că Lucescu a dat cu oiştea nu numai în tramvai, ci şi în sistemul perfect mafiot, analfabet şi puşcăriabil al federaţiei noastre de fotbal. O fi vreun dinozaur de-ăla care se gândeşte la tabela de scor mai dihai ca la extrasul de cont. Nu-mi dau seama, că eu n-am mai fost pe stadioane din anul patru de facultate, de când i se zicea lui Naşu’ -  pomanagiu’ şi era unul nou, la Sportu’, poreclit Dulapu’.  Coraş, da!…

Acuma, poate mă veţi întreba ce m-a apucat să scriu de Lucescu, dacă tot n-am ce-i reproşa…

Lui, chiar n-am. Şi-i doresc să se facă repede bine, să-i alerge pe fotbaliştii altora, până îi învaţă imnul naţional, că repetiţia e mama învăţării imnului, iar bunică-sa e când ţi se oferă ocazia să-l asculţi.

Dar la umbra acestui mare breaking news pe care, în mod normal, îşi fac mâna chirurgi începători, umblă de-a buşilea un nou proiect de lege în Sănătate, să vină Salvarea privată să-ţi facă gură la gură sub tramvai…

Toată tărăşenia a început acum doi ani, când întemeietorul SMURD-ului s-a opus la deschiderea unui spital privat de urgenţă buză în buză cu cel de stat, motivând, pe bună dreptate, că, în caz de cataclism, Doamne, fereşte! – când trebuie să afluiască şi să defluiască ambulanţele cu răniţi, ele ar da nas în nas la o intrare comună, prin urmare nu se poate două spitale de urgenţă pe aceeaşi ulicioară, faţă în faţă.

Şi uite cum azi se întoarce roata şi spitalul privat, probabil prieten cu consilierul pe probleme de sănătate de la Cotroceni, le face “pa!” cu mâna lui SMURD şi lui Raed Arafat care, n-o fi el alb ca neaua, că nu-i permite nici arborele genealogic, dar a organizat, în România, unul dintre puţinele servicii care funcţionează, încă.

Vă amintiţi serialul ăsta?  

La noi se pregăteşte ultimul episod.