O sâmbătă însorită

Da, Băsescule! Cum zici tu, tătucă, şi după aia mâncăm! Aşa e: nu vrem schimbare. Ne-ai prins! Am rămas cu toţii nişte înţepeniţi. Vrem să ne fure numai statul, ca şi până acum, doar cu cât ne fură în prezent, nu vrem să ne fure în plus,  şi prin intermediari, legiferat.  Nu vrem să alergăm cu gândul după doi hoţi – statul şi privatul-slugă-la-stat. E destul că alergăm după primul şi ne alunecă printre degete, aşa cum şi lui îi alunecă banii noştri către clientelă! – asta i-aş fi spus preşedintelui, dacă aveam ocazia, când a venit el să ne zică:  “Bine, fie! Retragem legea nouă a sănătăţii, că văd că sunteţi tâmpiţi şi n-o meritaţi!”

Unde a greşit domnia sa: unde ne-a crezut a fi, ipotetic, mai tâmpiţi decât ne ştia.  Adică suficient de tâmpiţi încât să şi regretăm niţel, să ne facem mea culpa, că el ne-a întins mâna şi noi, ca proştii, i-am refuzat-o.

Ei, bine, aici a dat-o-n bară! Aşa tâmpiţi cum suntem, ne-a rămas atâta viclenie ţărănească în vine, încât să folosim pretextul Raed Arafat ca să ieşim fără aprobare şi fără dansul pinguinilor în stradă.  

 Nici nu contează numărul protestatarilor!

Contează că au ieşit în toate oraşele şi că azi e, deja,  a doua zi.

Să dea Dumnezeu doar vreme bună, ca în decembrie ’89…