ARAFAT - sau să lingi unde ai scuipat

Omul a făcut pasul înapoi. Absolut de înţeles. Cine ştie ce avalanşă de controale s-ar fi prăvălit peste Fundaţia SMURD!

Nedumerirea mea începe însă abia acum, când am reuşit să mă pun în locul lui şi să-l scuz pentru acceptarea reintrării în ecuaţie. 

Cum va proceda? Se va preface, în faţa opiniei publice, că nu lucrează pe fostul proiect de lege, ci pe unul absolut nou? Până la urmă, oricâte modificări s-ar aduce documentului, “cuiul” proiectului -  spital de urgenţă privat care să funcţioneze pe banii statului, la o aruncătură de piatră de Floreasca, va trebui semnat. Dacă-l semnează, înseamnă că a muşcat din cash-cavalul portocaliu. Dacă nu-l semnează, va fi obligat să demisioneze din nou.

Pe viitor, cu doctorul arab revenit pe postul său ministerial, orice deces pe drumul spre UPU, orice întârziere a ambulanţei cu cinci minute, orice lipsă de medicament în trusa de urgenţă îi vor fi puse în cârcă. 

Are Raed Arafat un spate atât de puternic încât să încaseze atâtea pe cârcă? Nu cumva o să zboare la prima infecţie intraspitalicească? La prima eroare de diagnostic, la prima confuzie între cezariană şi histerectomie?

Habar n-am. Ideea e că a ratat destinul de erou al naţiei.

Una dintre preocupările esenţiale ale vechilor, noilor şi actualilor securisto-comunişti care ne-au condus şi ne conduc  cu bocancul lor pe carotida noastră e exact  asta: să nu avem eroi, repere morale, să ne închinăm  unui talmeş-balmeş maculat şi egalizat de figuri mânjite. 

“În fond, toţi politicienii sunt la fel! “ “Şi ce punem în loc?” “ E altul mai bun?” “Noi mereu am ales răul cel mai mic.” “Greaua moştenire.” Şi câte altele!... Până şi despre Ştefan cel Mare, chiar după ce l-am declarat  şi “cel Sfânt”, tot nu uităm că a fost un curvar banal.

Acum, Băsescu e liniştit. N-a intenţionat nicio secundă să-l repună pe Arafat în drepturi ca să dezamorseze strada, fiindcă lui, ca oricărui dictator, nu-i pasă de stradă. Doar că n-a suportat ideea că românii au un colţ de batistă de care să se agaţe şi le-a tras elegant covorul de sub picioare. Parcă-l aud hăhăind: “Ce ziceţi, bă? Jos Băsescu? Muie! Asta nu se pune. Altceva?... “