Postacul

Postacul e un ciupalac (vezi DEX:  ciupalac, ciupalaci s. m. (glum.) ins, individ, tip; tovarăș.) care scrie comentarii. Unde? Oriunde e liber la comentarii.

 

Nu ştiu dacă activează ca “persoană fizică autorizată”, gen tinichigiu, frizer, medic de familie, adică şi-a înregistrat obiectul activităţii şi plăteşte impozite, sau e un colaborator evazionist dar  entuziast care prestează un număr de ore pe zi, muncă la domiciliu, urmând ca, săptămânal, înarmat cu rezultatul trudei sale, să încaseze plata cuvenită.

Nu ştiu dacă armata de postaci e organizată pe grade – subpostac, postac, senior postac, postac sub acoperire -  şi dacă există o fişă a postului sau nu. Personal, înclin să cred că da.

Subpostacul e un băiat liniştit, liber 24 din 24, care amuşină cu arătătoarele pe tastatură şi cu privirea pe secundar, dând refresh la pagina unde trebuie să răsară editorialul, cel puţin de douăzeci de ori pe minut. Cum apare textul la jurnal, vâră comentariul său cu click dreapta - paste, conservat în mouse încă din octombrie, cu copy: BĂSE E CEL MAI BUN! SĂ MOARĂ COPI MEII ! 

De semnat, semnează “RODI”, “MIMI”, “ELVIRA”. 

Aproape mereu e de sex opus.

E plătit la bucată: “patrujdă comentari pă zi”, egal  ics lei ori patruzeci. Bagă obzeci, face doo zilentruna. Adică  prosperă. Pune parnosu’ la ciorap, în doo sute dă ani strânge capital să-şi facă partid, să-l obnubileze pă Dan Diaconescu.

Postacul are aceleaşi caracteristici de “blond cu ochi albaştrii”, dar măcar citeşte titlul articolului înainte de-a interveni.

Dacă autorul tratează un subiect politic, îi scrie: “Murimeai fraere! Eu la-m votat pe Băsescu şi prima şi a doua oară numa ca să vă ofticaţi voi!”

Dacă în articol se vorbeşte despre creşterea viermilor de mătase, comentează la subiect: “Viermilor pontacu o să vadă pe dracu!”

Semnează cu nume aproape omenesc uneori şi, dacă e din Tulcea, se reinventează: “Vasile din Bârlad”.

Senior postacul e de altă factură. Are argumente semilogice, pune aproximativ toate “i”-urile pe unde trebuie, dar îl descoperi cu uşurinţă, fiindcă intervenţia lui începe, invariabil, cu “nucă” sau “cur”, adică: “Nu că sunt fan PDL, dar…” şi, respectiv, “Cu riscul de a părea un susţinător al domnului Băsescu…”

Insul ăsta e plătit calitativ. Şefii lui nu sunt interesaţi să afle CÂT a minţit pe zi, ci CUM, CU CE?... Sub aspectul acesta, Senior postacul e un creativ şi aspiră la titlul de “bogdan naumovici” care, atunci când s-a apucat să facă publicitate pentru Roşia Montana, s-a documentat în legătură cu acest proiect asupra mediului şi a înţeles că nu e nociv, ceea ce ministrul mediului n-a înţeles încă.

  

Postacul sub acoperire… Of! Ăsta e greu de dovedit. Nici nu-mi dau seama dacă o face pentru bani sau pentru glorie. Vrea o glorie pre-post, ca să-şi justifice ascensiunea, sau vrea un post-post, remunerat, conform unui contract de muncă?  Vrea să transforme peşcheşul în “salar”? Ar fi în stare să bage “salar”, “succesuri”, “branconjaj” în DEX, cu argumente academice? Greu de spus, precum e, şi  el,  greu de dovedit. Fiindcă nu scrie comentarii, scrie chiar articole. Şi nu oriunde, ci în Dilema veche. Iată, citez la întâmplare:

Primul vinovat este preşedintele ţării. S-a trezit, pentru a mia oară, sub papucul propriei „spontaneităţi“: a aprins, cu ambîţ, fitilul răzmeriţei, ciorovăindu-se de pomană cu unul din puţinii oameni pe care trebuia să-i respecte pentru ceea ce fac, dacă amorul său pentru hărnicie, eficienţă şi reformă e sincer: doctorul Raed Arafat.[...]

Ce nu se spune: că nu doar România are probleme, ci planeta, că nici un guvern cu capul pe umeri n-ar fi putut lua măsuri radical diferite de cel actual, decît cu riscul de a înrăutăţi situaţia, că avem un trecut de frustrări, un prezent de umilinţe şi lipsuri, dar nici o reprezentare despre viitorul apropiat. Nimeni nu ştie care e pasul următor după eventuala satisfacere a dorinţelor străzii. USL? Haos? Salvator providenţial?

Şi nu semnează cu nickname, de pildă Bruce Willis sau „Greu de pensionat”, ci cu propriul său nume: Andrei Pleşu.