Eroul

Locotenentul Alexandru Gheorghe, 27 de ani, ofiţer activ, lucrând în prezent la structura de protecţie a documentelor clasificate, pe funcţie de maior, în cadrul Flotilei 71 Aeriană Câmpia Turzii, îngrijorat pentru viaţa lui,  s-a pus ieri sub protecţia camerelor de luat vederi ale televiziunilor, asumându-şi riscul de a fi arestat.

Aceasta era ştirea.

Gâdea s-a făcut a nu înţelege şi l-a tratat ca pe un tânăr entuziast care se alătură demonstraţiei de protest din Piaţa Universităţii.

Orice răcan în ale privitului la televizor ar fi înţeles din prima că absolut toate declaraţiile disperatului locotenent în faţa camerei se adresau superiorilor săi din mafia militară condusă de “fostul şef al mafiei personale a lui Năstase, reevaluat”.

Îl numesc disperat şi nu erou, aşa cum este el considerat acum, cu tot respectul!

Un adevărat erou e disperat de frică. Frica inteligentă gestionează eroismul mai bine decât inconştienţa prostească.

Băiatul acesta, de 27 de ani, despre care am auzit azi până şi supoziţii de tipul “Şi dacă e un schizofrenic, care trăieşte în propriile lui scenarii?”, a evitat în mod voluntar să motiveze alăturarea sa cu Piaţa din Bucureşti, deşi există o piaţă a revoltei publice şi în Cluj, şi în Sibiu, oraş în care ar fi putut să meargă fără să încalce regulamentele militare.

De ce n-a ţipat cu sibienii? De ce a venit până la Bucureşti, în uniformă militară, riscând arestarea? Pentru că, zice el, are un stick de memorie, cu un “manifest” (probabil condimentat cu dovezi), pus la loc sigur, ce va fi dat publicităţii dacă el va fi arestat.

Vorbea repede şi bine, enervant de cursiv, parcă în criză de timp, repetând aceleaşi idei, aproape obsesiv. Nu trebuie să fii psiholog ca Mircea Toma, ca să miroşi, în spatele acestei logoree, FRICA.

Din păcate, nici măcar televiziunea mogulului fost securist, dar nu cu mult mai securist decât actualul nostru preşedinte, n-a sesizat (sau n-a vrut să sesizeze) gravitatea momentului şi l-a înnecat, pe vibrato de violă, în oceanul dulce-lăcrimos al pozei lui de erou naţional.

Oameni buni, Alexandru Gheorghe, locotenentul de aseară, nu e erou naţional!

E un om care ştie ceva de netăcut, ca şi camarazii lui militari care, având neveste, copii, credite de achitat, adică prea multe victime colaterale de tras după ei, l-au desemnat să-şi înfigă uniforma militară în masa civililor protestatari ca pe un semn al exclamării.

Sigur, a ales capitala ca pe o vestă antiglonţ.