Ziua scrisorilor deschise

A fost odată ca niciodată un băiat.
De fapt, mai este şi-acuma.

Născut în ’87, cu liceul terminat în 2006, a luat calea băjeniei: University College Utrecht, University of California Berkeley, Oxford University. 2006 – 2010.
Mai are niţel şi termină Drept Internaţional, Ştiinţe Politice, Istorie...
Un adevărat tânăr intelectual.

Scrie frumos şi pe blogul lui. Chiar dacă scrie rar în ultima vreme , cam de două ori pe an. Uite şi titluri... ”Manipularea ca principală armă anti-manipulare”. Sau:”Oameni de plastic – o încercare de teoretizare a prostiei” şi „Extremismul miop”.

Pe 2 decembrie 2009 se întâmplă ceva ciudat cu el.

Publică două texte în aceeaşi zi.
Primul, de încălzire, în care zice undeva, spre sfârşit, aşa: „Pentru cei prea tineri sau prea naivi sa isi aminteasca, priviti acest clip despre mineriade.(Dă clipul.)
Povestea revolutiei si cea a comunismului sunt mult mai triste.”

Un băieţel care în 1990 avea 3 ani, produce o evocare pentru noi, cei prea naivi, că de tinereţe nu mai poate fi vorba, despre mineriade. Mai mult chiar, e capabil de comparaţii, bazându-se pe memoria peliculei şi pe memoria vorbită a părinţilor, cumpăneşte evenimentele şi face un clasament. Pentru noi, vezi bine, care, ocupaţi cu trăitul lor, nu mai suntem capabili să discernem tristul de şi mai trist.

Însă adevărata parte insolită a poveştii abia acum urmează...

Al doilea post al zilei de 2 decembrie conţine o ”Scrisoare deschisă din partea unui grup de tineri români care studiază în străinătate”

Cum, necum, băiatul matur, deştept şi studios care-i cita pe Max Weber şi pe Petru Creţia în jurnalul său virtual bianual, se copilăreşte brusc cu o epistolă a cărei introducere cel puţin, aminteşte de publicaţiile pentru şcolari din vremea cravatei roşii cu tricolor:

“Draga Romania,
Nu ne scriem foarte des. Ne vizitam la rastimpuri, dar nu ne mai intelegem de foarte mult timp. Iti scriem acum pentru ca mai mult ca in alte dati trebuie sa deschizi ochii. De ceva timp primim intrebari pe strada, la ore, de la cunoscuti : « De ce la 20 de ani de la revolutie mai votezi comunistii ?» ...” şi bla-bla-bla, si hai-di-ri-di-ra, ţine-o-aşa şi tot aşa.
Urmează comentariile cu felicitări, cel puţin o sută.

Dar nu asta îmi zumzăie mie fals pe la urechi. Nu! Altceva...

Data.

Data, 2 decembrie 2009, îmi mai spune ceva. Ce s-a mai petrecut în acea minunată zi de dinaintea turului II ?

Of, Gugăl, Gugăl, Gugălaş, eşti isteţ de ţucu-te-aş!
Păi în aceeaşi zi mai avem o scrisoare, tot aşa de deschisă: “Scrisoare deschisă a Mariei Băsescu”

Greu trebuie să fi fost, de 2 decembrie, pentru plotonerii însărcinaţi cu scrisul de campanie!