sâmbătă, 12 decembrie 2009

Ziua scrisorilor deschise

A fost odată ca niciodată un băiat.
De fapt, mai este şi-acuma.

Născut în ’87, cu liceul terminat în 2006, a luat calea băjeniei: University College Utrecht, University of California Berkeley, Oxford University. 2006 – 2010.
Mai are niţel şi termină Drept Internaţional, Ştiinţe Politice, Istorie...
Un adevărat tânăr intelectual.

Scrie frumos şi pe blogul lui. Chiar dacă scrie rar în ultima vreme , cam de două ori pe an. Uite şi titluri... ”Manipularea ca principală armă anti-manipulare”. Sau:”Oameni de plastic – o încercare de teoretizare a prostiei” şi „Extremismul miop”.

Pe 2 decembrie 2009 se întâmplă ceva ciudat cu el.
Publică două texte în aceeaşi zi.
Primul, de încălzire, în care zice undeva, spre sfârşit, aşa: „Pentru cei prea tineri sau prea naivi sa isi aminteasca, priviti acest clip despre mineriade.(Dă clipul.)
Povestea revolutiei si cea a comunismului sunt mult mai triste.


Un băieţel care în 1990 avea 3 ani, produce o evocare pentru noi, cei prea naivi, că de tinereţe nu mai poate fi vorba, despre mineriade. Mai mult chiar, e capabil de comparaţii, bazându-se pe memoria peliculei şi pe memoria vorbită a părinţilor, cumpăneşte evenimentele şi face un clasament. Pentru noi, vezi bine, care, ocupaţi cu trăitul lor, nu mai suntem capabili să discernem tristul de şi mai trist.

Însă adevărata parte insolită a poveştii abia acum urmează...

Al doilea post al zilei de 2 decembrie conţine o ”Scrisoare deschisă din partea unui grup de tineri români care studiază în străinătate

Cum, necum, băiatul matur, deştept şi studios care-i cita pe Max Weber şi pe Petru Creţia în jurnalul său virtual bianual, se copilăreşte brusc cu o epistolă a cărei introducere cel puţin, aminteşte de publicaţiile pentru şcolari din vremea cravatei roşii cu tricolor:

Draga Romania,
Nu ne scriem foarte des. Ne vizitam la rastimpuri, dar nu ne mai intelegem de foarte mult timp. Iti scriem acum pentru ca mai mult ca in alte dati trebuie sa deschizi ochii. De ceva timp primim intrebari pe strada, la ore, de la cunoscuti : « De ce la 20 de ani de la revolutie mai votezi comunistii ?» ...”
şi bla-bla-bla, si hai-di-ri-di-ra, ţine-o-aşa şi tot aşa.
Urmează comentariile cu felicitări, cel puţin o sută.

Dar nu asta îmi zumzăie mie fals pe la urechi. Nu! Altceva...
Data.
Data, 2 decembrie 2009, îmi mai spune ceva. Ce s-a mai petrecut în acea minunată zi de dinaintea turului II ?

Of, Gugăl, Gugăl, Gugălaş, eşti isteţ de ţucu-te-aş!
Păi în aceeaşi zi mai avem o scrisoare, tot aşa de deschisă: “Scrisoare deschisă a Mariei Băsescu

Greu trebuie să fi fost, de 2 decembrie, pentru plotonerii însărcinaţi cu scrisul de campanie!

8 comentarii:

  1. În lumea în care trăim, trec uneori milenii pentru a putea vedea clar cine este vânătorul şi cine este vânatul.

    RăspundețiȘtergere
  2. Există anumite lucruri pe care nici tinereţea nu le scuză.
    Junele 'telectual ar trebui să înveţe că scripta manent.

    RăspundețiȘtergere
  3. ElZap,
    e mai degrabă un joc de căluşei, ca la bâlciurile de altădată. Fiecare căluţ aleargă după cel din faţă şi e urmărit de un căluţ aflat înapoia lui. Se opresc toţi odată şi se pornesc la fel. Niciunul nu ştie ce rol joacă, dar îl execută, după bunul plac al omului de la butoane.

    RăspundețiȘtergere
  4. Lucia,
    junele telectual a fost uşor manipulat şi uşor de manipulat.
    De fapt, tot blogul lui e o făcătură. Băiatul e preşedintele asociaţiei ACCES. Asta am omis să spun. N-am vrut sau am uitat...

    RăspundețiȘtergere
  5. Nici nu 'manet' cât ar trebui. Scripta, desigur.

    Îmi amintesc, că prin anii '70, cineva care dorea să consulte Sînteia anilor '50, era refuzat fără explicaţii. Atunci mi-am dat seama că ceva e putred în Danemarca.

    Nu sunt de acord ca cineva să-şi poarte ca o cocoaşă toate păcatele tinereţii, dar de păcate scapi numai după ce te pocăieşti.

    Altfel viaţa devine un perpetuu cameleonism.

    RăspundețiȘtergere
  6. Mă întreb dacă, după ceea ce s-a întâmplat pe 6 decembrie, mai au vreo importanţă scrisorelele de pe 2 decembrie. Dacă mai contează că intelectuali mai mult sau mai puţin cunoscuţi s-au pus în slujba răului, din interese meschine sau ameninţaţi cu dezvăluirea unor fapte din trecutul lor. Pentru mine, ceea ce contează este ce se va întâmpla, şi se va întâmpla ceea ce mă aşteptam când am aflat că Băsescu va rămâne la Cotroceni. Tara va fi condusă de un guvern marionetă, susţinut în parlament de slugile pedeliste, de curvele udemeriste si de trădători „independenţi”, plecaţi din partidele care i-au propulsat în forul legislativ. Preşedinte de doi bani, guvern de doi bani, susţinut de oameni de doi bani. Mandria de a fi român? O vorbă de doi bani.

    RăspundețiȘtergere
  7. ElZap,
    eu cred că ori nu se caută unde trebuie, ori nu se vrea a fi găsit.
    Nici dosarul de lucrător al securităţii al preşedintelui nostru nu e de găsit, fiindcă se caută la informatori-colaboratori, nu la ofiţeri activi. Se caută intenţionat greşit.
    De fapt, nu se caută.
    Dar asta nu înseamnă că n-a fost ofiţer de securitate.
    Ştii, pe vremuri, aveam o prietenă farmacistă din Constanţa, măritată cu un tip, Radu, economist, care a lucrat vreo 10 ani la Anvers.
    Povestea cu un anume umor perioada aceea. De fapt, tăcea cu umor amar asupra unor amănunte ale existenţei lui acolo.
    Adică avea decenţa să nu îşi considere interlocutorul imbecil. Dar depindea de interlocutor.
    Apoi omul acesta a murit, din pricina unei tumori cerebrale, la vreo 35 de ani.
    Întotdeauna am simţit că fusese un securist prost, care nu înţelesese necesitatea misiunii lui şi boala aceasta misterioasă îl atacase tocmai din pricina asta. Fiindcă avea remuşcări şi o familie de întreţinut.
    Aşa că a avut norocul să moară simplu economist, fost lucrător la o agenţie economică din Anvers.

    RăspundețiȘtergere
  8. Am aceeaşi imagine radiografică, Florian, a ceea ce va urma.
    Mândria de a fi român devine handicapul de a fi român.
    Mă felicit că nu mai am o vârstă la care asta să conteze.

    RăspundețiȘtergere