Ce eu am înţeles mai greu, dar Boc deloc!

Hotărât lucru! După Fizica de-a opta, pe care n-am înţeles-o fiindcă nici n-am avut chef să-mi bat capul cu ea, pe lista celor de mine ne-nţelese, figurează cuvântările tovarăşului Boc.

“După cum sunt nemulţumiţi foarte mulţi cei care, profitând de situaţia Legii cu privire la drepturile de autor, în loc ca această lege să beneficieze numai aceia care erau cu adevărat creatori şi erau, în sensul legii, beneficiari ai prevederilor respective, ea s-a aplicat abuziv şi foarte mult de la şoferi, mecanici şi alte categori sociale. Nu plăteau contribuţii la asigurări sociale pentru că intrau sub incidenţa Legii drepturilor de autor. Noi am strâns şurubul şi am spus: «fraţilor, toată lumea trebuie să respecte Legea». Cei care sunt cu adevărat şi intră sub incidenţa drepturilor de autor, categoric beneficiază de prevederile Legii, cei care au încercat şi încearcă să folosească Legea ca un mijloc ca să nu plătească dări către stat: «Nu se mai poate!» ".

Am citit paragraful de mai multe ori, până când am găsit echivalent în limba română pentru “în loc ca această lege să beneficieze numai aceia care erau cu adevărat creatori şi erau…” .
Odată clarificat mărunţişul ăsta, totul mi-a devenit limpede şi m-am speriat îngrozitor.

Asta se-ntâmpla până acum? Şoferii erau plătiţi pe drepturi de autor? Şi dacă nu comiteau nimic sau fugeau de la locul accidentului, rămânând pe vecie autori necunoscuţi, nu erau plătiţi sau nu mai plăteau sau cum?
Şi mecanicii? Ce treabă aveau mecanicii cu drepturile de autor? Poate, m-am gândit, mecanicii auto, care nu verificau sistemul de frânare şi direcţia, devenind co-autori la…doamne fereşte-ul comis de şoferi…

Nu. Cu siguranţă că privesc lucrurile dintr-un unghi greşit.
Comit o eroare de tip boculean, ca atunci când a zis el că nu există încă “reţete electronice”, doar fiindcă prescripţia medicală e scrisă pe hârtie autocopiativă şi n-are leduri şi baterii.

M-am dus mai jos pe comentariile articolului şi-am găsit câteva cuvinte cheie, gen “cretin”, “idiot”, “bou”, “imbecil”, dar toate făceau referire la Boc şi nu la cum să intre şoferii, mecanicii şi alte “categori sociale” (?!) sub incidenţa Legii drepturilor de autor.
Aproape că-mi pierdusem răbdarea şi-aveam de gând s-o întreb pe contabilă ce şi cum, fiindcă ea ştie întotdeauna chestii de-astea mai complicate ca Fizica mea de-a opta, ştie cu “pasive”, “active”, “amortizări”, ba chiar e în stare să-ţi explice cum devine logic să plăteşti impozit pe cheltuieli, când, ce văd? – un cititor întreba senin dacă la PFA-uri poţi asimila IF-urile.

Atunci mi-a căzut fisa, mi s-a luat piatra de pe inimă şi mi s-a aprins becul. Toate trei operaţiunile astea mi s-au efectuat simultan în organism, “digitilizat”, cum ar zice acelaşi cuvântător, Boc.

Prin urmare, lui nu i-a explicat nimeni, săracul, că există o grămadă de inşi - cizmari, taximetrişti, croitorese, mecanici, instalatori, medici, traducători, depanatori – care s-au înregistrat la Fisc drept persoane fizice autorizate, intreprinderi familiale, cabinete medicale individuale şi credea c-o fac pe nebunii, se dau artişti şi mai vor şi drepturi de autor neimpozabile, dar acum, gata, frate, a-nţărcat Bălaia, s-a strâns şurubul, nu mai curge, nu mai pică, nimeni nu mai scapă ne-biruit.

Hm!... Dacă n-ar fi ieşit aşa vacarm şi proteste la cozile pedepsitoare de creatori, dacă toţi codaşii ăia ar fi făcut linişte măcar pentru o clipă, ar fi auzit, amărâtul, hohotul cinic de râs al autorilor copiilor din flori care, cu toată vigilenţa fiscală ce se abătu asupra noastră, tot netaxaţi rămân, pe drepturi de autor.