A IV-a scrisoare către Doamna Mimi

Înainte de-a mă apuca să vă răspund, Doamna Mimi, trebuie să vă mărturisesc că abia aştept să ajung la scrisoarea XXX ! Sper că vom avea un subiect pe măsură.
Aşadar:

Draga mea Doamnă Mimi ,


M-aţi lăsat mută! Ştiţi principiul lui Le Chatelier şi încă n-aţi intrat în politică?!

Poate nu vorbim de acelaşi principiu. Ia să vedem… io zic că ăsta ar fi:
Dacă asupra unui sistem aflat în echilibru se exercită o constrângere, atunci sistemul evită în aşa fel constrângerea încât efectele sale să se reducă .

Absolut toţi cei care au înţeles ce urmăreşte, de fapt, hoţomanu’ de Chatelier prin declaraţia asta, s-au făcut politicieni şi-au năvălit la guvernare, ca să-i dovedească ce mincinos e şi să-l bată cu propriile lui cuvinte.
Fireşte, lucrurile trebuie înţelese nuanţat. Ăsta cu “se exercită o constrângere”, poate fi înlocuit, treptat, cu “se exercită o strivire”. Cu cât strivirea e efectuată mai cu bărbăţie, cu atât ieşirea din sistem e mai sigură şi mai rapidă.

Păi dumneavoastră credeţi că ministru’ care zicea de pensionari că încet-încet ies din sistem, cu noi vorbea? Nu! Vorbea cu Chatelierul. Să priceapă că a dat-o-n bară. Şi el, şi Braun, ăla, care se tot ţine de coada lui, cu liniuţă.

Aşa că revin cu întrebarea asupra dumneavoastră, doamnă Mimi: ştiţi atâtea şi vă mulţumiţi să staţi la bloc?

Doar aşa, ca să fiţi blocăriţă, ca mine şi ca domnu Rădescu? Şi ce dacă ziceţi “confixat”? O doamnă politician zicea “prural”, da’ nu de la asta i s-a tras! Şi staţi, că aşa ne place nouă, blocărilor, să credem, că i s-a tras. Cre’ că e bine mersi…

Într-o zi o să vă povestesc şi de Negrescu de la doi-ul meu. Poa’ să fie, poa’ să nu fie ca Vasileasca dumneavoastră!

Ăsta se pricepe la orice. Când schimbă o siguranţă la cofret, stinge lumina în tot blocul.
Când l-a chemat doamna Elena să-i repare un robinet, că sanchi! - bărba-su, taximetristu’ e plecat toată ziua şi n-are timp, pe urmă m-a chemat ea, pe mine, că să-mi arate ce i-a făcut Negrescu. N-am prea vrut să mă duc, dar tot insista.
Nu-i făcuse nimic grav! Îi dărâmase un sfert de perete, scosese chiuveta pe hol şi-o amânase până luni, că n-avea toate sculele la el.
Şi arănbi Negrescu mănâncă pe pâine numa’ când e fii-su acasă, de moft. În rest, Salam.
Vasileasca ce ştie să facă?

Acuma să mă iertaţi că întrerup cam brusc scrisoarea, tot sună cineva la uşă care nu vrea să creadă nu-s acasă.

Vă pup şi eu!
renata