La categoria tâmpiţi

Am citit şi eu chestionarul ăla, cu românii şi ştiinţa. Nu sunt printre cei 1% care au răspuns corect la toate întrebările.
Sunt la categoria tâmpiţi.
Fiindcă nu cred că „Fiinţele umane, aşa cum le ştim noi azi, au evoluat din specii străvechi de animale”. (Nu ştiu de ce s-au ferit să zică din maimuţă).

Nu cred că o maimuţă antropoidă a suferit un accident genetic major, că au fuzionat doi ditamai cromozomii şi aşa a apărut strămoşul meu, de calitate superioară, mai deştept, mai adaptat, mai performant.
Nu cred asta, fiindcă orice modificare genetică spontană minusculă, punctiformă, dezechilibrează sistemul şi generează o tară, nu o calitate.
Şi exemplarul ciudat e marginalizat de grup. Aşa că şansele lui de perpetuare sunt mai mici.

Cred, mai degrabă, că am poposit aici de cine ştie unde.
Şi eram cu mult mai frumoşi, mai înalţi, mai deştepţi, mai sănătoşi, mai buni. Dar ne-a tâmpit gravitaţia. Ne-a tras în jos. Ne-a cam tasat vertebrele, ne-a scurtat oasele lungi, ne-a supus inima şi tot aparatul circulator la chinuri groaznice, obligându-le să se antreneze să ne urce sângele la cap. Să ajungă nişte oxigen şi la creier, cât să reînvăţăm că doi şi cu doi fac patru. Până am început iar să funcţionăm oarecum normal, vreme îndelungată, am semănat cu maimuţele, da. Abia pe urmă ne-am mai revenit, dar trăim în regim de avarie, de-aia suntem aşa bolnăvicioşi şi vieţuim atât de puţin.
Aşa cred eu.

E vreo problemă?