Scrisoare cât se poate de deschisă

Doamnei Mimi, vecina lui Rădescu

Doamna Mimi,

Am citit cu nespusă bucurie frumoasele dumneavoastră gânduri şi rânduri despre mine, la domnu’ Rădescu pe blog.
Mie mi se pare că sunteţi un om bun, dintr-o bucată şi cred că nu sunt eu prima care vă spune asta, trebuie că aţi mai auzit de multe ori semeni de-ai noştri zicând de dumneavoastră: „Ce bucată!”. Presupun că erau bărbaţi, fiindcă femeile îşi exprimă preţuirea în felul lor, ele zic: „Uite-o şi p’aia!”

Prin urmare, sfatul meu este să-l rugaţi pe vecinu’ Rădescu să vă deschidă un bloguleţ, să scrieţi pe el, fiindcă aveţi mult umor şi şcoala vieţii, precum spuneţi, „bacaloriatul” nu e important decât în măsura în care te-ai şi prezentat la el şi l-ai luat moca.
N-aţi fi prima persoană care are blog prin bunăvoinţa unui prieten, cunosc eu câteva, printre care şi-o pisică,

Nataşa, care scrie excepţional despre lumea ei.

Acuma, referitor la rugămintea cu datul adresei farmaciei...
E simplu! Întrebaţi-l pe domnu’ Rădescu unde se află, între timp s-a astupat groapa din carosabil de câteva ori şi s-a destupat tot de-atâtea, fiindcă mereu s-au asfaltat canalele şi se pare că nu e bine, dar drumul e practicabil cu piciorul, deşi e închis în mod oficial, ca Transfăgărăşanu iarna, toamna şi primăvara.

Cu dragă inimă eu vă servesc cu un lubrifiant, deşi sunt aproape sigură, la câtă experienţă am în meserie, că scârţâitul nu vine de la dumneavoastră şi că aveţi nevoie de un tapiţer.

Cu multă afecţiune,
renata