sâmbătă, 11 septembrie 2010

O lume guvernată de câini

N-aş face niciodată rău unui om, decât în legitimă apărare.
Ultima oară când am bătut măr un băieţel care mă lovise intenţionat la joacă, doar fiindcă nu accepta fete într-un joc pentru băieţi, a fost când aveam nouă ani.
Nu-mi amintesc amănunte, dar ştiu că plângeam tăvălindu-l prin ţărână, că furia mă proteja de durerea loviturilor lui şi că eram dispusă să mor cu el de gât, numai să curm discriminarea pe pământ.

Îmi mai amintesc că, unul dintre verii mei care se afla atunci în vizită la noi, a fugit iute în casă, de frică, a deschis fereastra şi striga de-acolo - “Dă-i, Renato, că sunt şi eu aici!”
Îmi amintesc că, în timp ce trei sferturi din mine se băteau pe viaţă şi pe moarte pentru egalitatea sexelor, un sfert murea de râs în sinea lui – cât era văr-miu de fricos, cum ştiuse el să se pună la adăpost şi să dea directive de la înălţimea etajului unu….

După evenimentul acesta violent şi nefericit, fetele din bloc au fost admise în orice scenariu tip “hoţii şi vardiştii”. Mi s-a părut că-l bătusem cu folos pentru întreaga comunitate de minori.

Dar, cum spuneam, după întâmplarea asta, n-am mai avut niciodată senzaţia că adrenalina mi-ar încorda muşchii în sensul cărării de pumni fără număr.
Am crescut şi-am descoperit că vânătăile lăsate de cuvinte sunt cu mult mai dureroase. Şi, mai mult decât atât, o tăcere bine aplicată, doare ireversibil, doare pe viaţă.

Aseară însă, urmărind scenele cu bătrânul câine lup rănit aiurea de un homo erectus mascat şi înarmat, doar pentru efectul scenic, m-am trezit că iar împlinesc nouă ani, iar îmi vine să-i dau unui tip explicaţii cu pumnii şi picioarele, ca să înţeleagă, idiotul, că nu tragi într-o fiinţă inteligentă şi, în cazul lui, nu tragi într-o fiinţă mai inteligentă ca tine.

Dacă tot a băgat statul bani în fundul tău de mascat, cu siguranţă că ştii amănuntul ăsta: un câine care latră, nu muşcă. Dacă totuşi muşcă, o face de bocancul tău care-ţi vine până peste glezne. Dacă o comite mai sus, înseamnă că n-aveai ce căuta acolo, în felul ăla, la ora aia.
Dacă nu eşti capabil, după ani de zile de bani mâncaţi de la contribuabil în specializarea de mascat, să comunici cu un câine, altfel decât prin intermediul puşcoacei, înseamnă că locul tău e la spaţii verzi.

Un bătrân câine lup care-şi apără teritoriul şi e guvernat de legi simple, universal valabile, care nici măcar nu trebuie garantate de vreo Constituţie, nu trebuie făcut să sufere pentru că tu, un lefegiu condus azi de unii, mâine de alţii, te afli mereu în spatele patului puştii şi nu în bătaia ei.


Întâmplarea face că televizorul îmi propune, alternativ, privirea întristată şi nepricepătoare a lupului rănit şi privirea îndobitocită de ură şi interes a conaţionalului nostru, Prigoană.
Şi încep să cred, ca Lino Aldani, că ne-ar mai salva o lume guvernată de câini.

7 comentarii:

  1. Renato, sa ne-ntelegem: tu-i ceri prea mult individului. El este DOAR ceea ce fisa postului lui prevede: vesta, muschi si pistol de 9. Tara nu-l plateste sa gindeasca, altfel ar fi inteles ca relatia dintre el si ciine nu era una de serviciu. Macar si pentru doar un motiv, simplu ca vaca: cit de mascat ar trebui sa fii, astfel incit acel ciine sa nu te RECUNOASCA, miine, poimiine si toata viata ta?

    RăspundețiȘtergere
  2. Setea de sânge i-a facut să-și omoare propriul popor la „Revoluție”. Au tras ca la nuntă, au tras ca să se distreze...
    Erau excitați la maxim de vremurile pe care le trăiau, gândind poate, cu regret, la trecut și cu o oarecare teamă, la viitor. Dar teama le-a dispărut repede, când au văzut că românii sunt mai dezorientați decât ei.
    Așa că s-au apucat băieții să facă ce știau ei mai bine: să mintă, să fure, să înșele.
    Astfel șmecherii ordonă unor javre mascate și bolnave mintal, să acționeze în forță pentru un spectacol grotesc.

    RăspundețiȘtergere
  3. Augustine,
    după ce-am râs pe săturate de întrebarea "cit de mascat ar trebui sa fii, astfel incit acel ciine sa nu te RECUNOASCA, miine, poimiine si toata viata ta? " - care e absolut indreptăţită, trebuie să-ţi mărturisesc că eu o dată, o singură dată în viaţa mea, mi-am vopsit părul într-o culoare despre care nemernicul de coafez susţinea că e alun, cu fag, cu dracu' să-l ia, dar era pur şi simplu galben ca lămâia şi când am intrat în casă, cu coada între picioare, câinele meu care tot un lup era şi care şedea cocoţat pe fotoliu şi se uita la televizor, a scos aşa, un sunet ciudat, văzându-mă, un fel de "Îu!" şi a părăsit încăperea, extrem de contrariat. Semn că nu mă recunoscuse. :))

    RăspundețiȘtergere
  4. Domnule Săceanu,
    Dacă la revoluţie s-ar fi tras "ca la nuntă", azi, cred eu, eram cu mult mai răsfiraţi, fiindcă am fi rămas mult mai puţini.
    Mi-e teamă că sunt adepta "maşinii de zgomote" la revoluţie, că tocmai ce începuse spectacolul care durează de 20 de ani, că au tras strictul necesar, cât să ne sperie, fiindcă nu e bine să-ţi ucizi viitorii aplaudaci. Au omorât şi ei cât să pară veridici.
    Cât să ni se pară nouă că bine c-am scăpat cu viaţă.
    Pe urmă, da, s-au apucat de treabă serioasă, fără simulacre.
    Toată prăduiala care s-a pornit atunci e absolut autentică şi continuă şi azi. E condusă şi construită inteligent. Şi imposibil de contracarat.

    RăspundețiȘtergere
  5. @renata

    Câinele ăla e doar un biet pion pe o tablă de şah murdară.

    E trist că a păţit ce-a păţit, dar asta e soarta animalelor credincioase.

    El i-a folosit stăpânului şi înainte şi după ce a fost tratat cu alice. La fel cum folositor a fost şi stăpânul.

    Tot un fel de pion este şi mascatul.
    Nici nu ştiu pe care ar trebui să-l plâng mai mult.

    RăspundețiȘtergere
  6. ElZap, există o nouă ordine a lumii? Aia în care stabilim cine a fost folositor şi înainte, şi după?
    Mi-e teamă că da.
    Ăia, care "şi..., şi...", a lor va fi Împărăţia (cerului).

    RăspundețiȘtergere
  7. @renata

    Ordinea există.
    Aia nouă e rea.
    Ăia săraci... se bucură de Îmărăţia Cerului chiar şi pe pământ. Ciudat, dar aşa este!

    RăspundețiȘtergere