marți, 24 ianuarie 2012

Eroul


Locotenentul Alexandru Gheorghe, 27 de ani, ofiţer activ, lucrând în prezent la structura de protecţie a documentelor clasificate, pe funcţie de maior, în cadrul Flotilei 71 Aeriană Câmpia Turzii, îngrijorat pentru viaţa lui,  s-a pus ieri sub protecţia camerelor de luat vederi ale televiziunilor, asumându-şi riscul de a fi arestat.
Aceasta era ştirea.
Gâdea s-a făcut a nu înţelege şi l-a tratat ca pe un tânăr entuziast care se alătură demonstraţiei de protest din Piaţa Universităţii.
Orice răcan în ale privitului la televizor ar fi înţeles din prima că absolut toate declaraţiile disperatului locotenent în faţa camerei se adresau superiorilor săi din mafia militară condusă de “fostul şef al mafiei personale a lui Năstase, reevaluat”.
Îl numesc disperat şi nu erou, aşa cum este el considerat acum, cu tot respectul!
Un adevărat erou e disperat de frică. Frica inteligentă gestionează eroismul mai bine decât inconştienţa prostească.
Băiatul acesta, de 27 de ani, despre care am auzit azi până şi supoziţii de tipul “Şi dacă e un schizofrenic, care trăieşte în propriile lui scenarii?”, a evitat în mod voluntar să motiveze alăturarea sa cu Piaţa din Bucureşti, deşi există o piaţă a revoltei publice şi în Cluj, şi în Sibiu, oraş în care ar fi putut să meargă fără să încalce regulamentele militare.
De ce n-a ţipat cu sibienii? De ce a venit până la Bucureşti, în uniformă militară, riscând arestarea? Pentru că, zice el, are un stick de memorie, cu un “manifest” (probabil condimentat cu dovezi), pus la loc sigur, ce va fi dat publicităţii dacă el va fi arestat.
Vorbea repede şi bine, enervant de cursiv, parcă în criză de timp, repetând aceleaşi idei, aproape obsesiv. Nu trebuie să fii psiholog ca Mircea Toma, ca să miroşi, în spatele acestei logoree, FRICA.

Din păcate, nici măcar televiziunea mogulului fost securist, dar nu cu mult mai securist decât actualul nostru preşedinte, n-a sesizat (sau n-a vrut să sesizeze) gravitatea momentului şi l-a înnecat, pe vibrato de violă, în oceanul dulce-lăcrimos al pozei lui de erou naţional.

Oameni buni, Alexandru Gheorghe, locotenentul de aseară, nu e erou naţional!
E un om care ştie ceva de netăcut, ca şi camarazii lui militari care, având neveste, copii, credite de achitat, adică prea multe victime colaterale de tras după ei, l-au desemnat să-şi înfigă uniforma militară în masa civililor protestatari ca pe un semn al exclamării.
Sigur, a ales capitala ca pe o vestă antiglonţ.

12 comentarii:

  1. poza cu "lunetist" aici theodora0303
    http://www.romanialibera.ro/actualitate/eveniment/foto-protestul-din-piata-universitatii-faza-pe-lozinci-vezi-ce-sloganuri-antiguvernamentale-au-inventat-manifestantii-250947-main_pic10.html

    RăspundețiȘtergere
  2. Renata, ai dreptate! Locotenentul Alexandru Gheorghe nu este un erou. Și chiar dacă a demonstrat că are curaj, frica i se citea pe chip sau mirosea în jurul lui.
    Dar ne-a tras o lecție de educație, bărbăție, asumare conștientă a răspunderii, demnitate, onoare și curaj de i-a băgat în boală pe toți burtoșii, incompetenții și piloșii din armată, concomitent cu aruncarea unei aure asupra instituției și câștigarea simpatiei și respectului populației, așa cum n-a reușit s-o facă niciun lider militar din ultimii ani.

    RăspundețiȘtergere
  3. o gasesti si aici ... printre altele - tot theodora0303
    http://atitudini.wordpress.com/2012/01/20/19-ianuarie-mesaje-si-pancarte-din-piata-universitatii-continuare/

    RăspundețiȘtergere
  4. "ştie ceva de netăcut" - pot sa ma gandesc la 1000 de lucruri ... oricum eu nu am fost dintre cei care au cazut in extaz ... l-am urmarit si ... am incercat sa imi dau seama ... nu mi-am dat seama ... theodora0303

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Theo, mersi pentru poză! O păstrez. deocamdată... Poate pleacă de bună voie.:)

      Ștergere
  5. Liutenentu vostru'mi aminteste de doi baieti cu cate trei stelute pe umar, de aceeasi varsta cu Alexandru si care aveau si ei logoreea dreptatii inca de acum vreo 22 de ani.
    I-au judecat crud niste sarbi care erau ju'ma'te comunisti-ju'ma'te curve precum is astia de-i aveti voi azi la carma si nu stiu ce s-a intamplat cu ei; cert e ca au fost trimisi "acasa" de la Padinska Skela.
    Asta se petrecea pe vremea Ceusescului.
    Eroul vostru e pe vremea Basescului. Inca, din pacate.

    Ii doresc noroc si sa dea Domnul sa-l urmeze alte cateva mii de catan, ca altfel efortul lui e zero.
    Barat.
    Asa vad eu, cu dioptriile mele sparte.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ştii cum se zice, Neveule? Norocul şi-l face omul cu mâna lui. Şi, cu toată consideraţia, băiatul ăsta,Locotenetul Nostru, deja a găsit o soluţie.
      Efortul lui nu e în van. Sper să-ţi dovedim!

      Ștergere
  6. Oameni buni, c-o frica toti sintem datori. Nu exista oameni "neinfricati". Chestiunea se pune altfel: avem o frica, ce facem cu ea? Inca si mai exact: O frica ne are. Ce face ea cu noi? Pentru ceea ce a facut, nici eu nu cred ca locotenentul este un erou. Pentru ceea ce a fost in mintea / sufletul lui cind a facut ce-a facut, DA: Alexandru Gheorghe este un erou.
    Datele problemei ar fi fost aceleasi daca ar fi facut asta la Sibiu: aceleasi articole, litere si paragrafe incalcate, aceleasi sanctiuni prevazute. Da, dar impactul? Ei? aici, locotenentul a gindit bine: daca tot o fac, macar sa "penetreze". Si-a penetrat, asa cum cerneala penetreaza aceasta creta. Ca daca a scris si presa straina de el, acum cred ca puterea oranjie tresa-i puna si bodyguard, si sa-i aloce medic personal. Ca daca baiatul pateste ceva, sint mincati, oricit de nevinovati ar fi!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. DA, DA, DA, Rădescule!
      Asta mă bucură: că locotenetul Ghe. e astăzi VIP. Dacă strănută, îl bagă la UPU comandantul unităţii, să nu se creadă că a avut vreun amestec în dispariţia lui.
      A "mutat" deştept! Nu vreau să-mi imaginez câţi dau cu "delete" pe documente, din pricina lui!

      Ștergere
  7. Articolul tău este excepţional, iar finalul de-a dreptul genial. Doar pe vremuri, citind-o pe Rodica Ojog-Braşoveanu, mai simţeam o plăcere a lecturii atât de intensă.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. A, îţi place Rodica Ojog? Şi mie!Parţial, am învăţat să scriu citind-o pe ea. Sigur că m-am mai ajutat şi cu Marlowe, de care, în adolescenţă, eram îndrăgostită. :))

      Ștergere
  8. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere