Ce am învăţat în 2009? (Leapşă de la Lucia Verona)

Aşa, la prima vedere, sincer, nimic.
Mă pregătesc să-mi închei primul semestru de viaţă, ăla mai lung, şi cred că am făcut doar recapitularea materiei în 2009.

Dacă e să mă iau după ce-mi spunea o doamnă fizician, devenită astrolog, acum vreo 15 ani, noi, într-o viaţă de om, învăţăm foarte puţin. Preponderent, doar ne reamintim. Experienţe trecute.
Cică dacă ţi se pare că ai învăţat o limbă străină cu uşurinţă, înseamnă că ai vorbit-o cândva.
Dacă ai un talent: pictezi, împleteşti, modelezi lutul, scrii, dansezi…, cândva ai studiat pe brânci una dintre activităţile astea. Dar n-ai apucat să te desăvârşeşti.

Aşa că eu o să modific întrebarea, numai pentru mine, şi-o să zic – ce am reînvăţat eu în 2009?

- Că oameni pe care i-ai considerat prieteni buni, când îţi întorc spatele, pun şi-o bomb(oan)ă pe colivă: îţi pricinuiesc un rău, de bun rămas.

- Că oameni pe care îi considerai simple cunoştinţe conjuncturale, relaţii de servici, pot face, la un simplu geamăt de-al tău, lucruri extraordinare, te ţin în braţe până treci hopul, sunt dispuşi să nu doarmă ei ca să dormi tu şi-n felul ăsta înţelegi că-ţi erau prieteni şi tu nu ştiai.

- Că dincolo este, totuşi, ceva. Mi-a dovedit-o bunica mea, în ultimele ei două săptămâni, când se-ntorcea la noi cu frânturi de dincolo, când mi-a spus că îngerii mănâncă îngheţată.

…Şi totuşi ceva, absolut nou, tot am învăţat în anul 2009!

Că dacă ieşi afară,dintr-un imobil şi vezi că nu-ţi mai vezi maşina, nu înseamnă că ţi s-a furat, ci că ţi-a fost ridicată. Aşa că nu trebuie să intri în panică, nu suni la 112, ci la 9546.

Dau leapşa asta oricui, oricărui deţinător de blog care trece, întâmplător, pe-aici.