Gândul de duminică...

Citesc Dilema Veche ocazional.
Când mi-o dă maică-mea, temă pentru acasă, preparată. Asta înseamnă că anumite articole au fost icsate cu un marker negru, foarte gros, care “trece” uneori şi pe contrapagină, eu nu-mi dau seama, şi mai citesc şi lucruri care nu mi-au fost recomandate. M-am prins de chestia asta, că suge hârtia de ziar , când am nimerit nişte texte foarte proaste sau, dacă nu proaste, măcar incompatibile cu mama.
“A înnebunit lupul”, mă gândeam…
Pe urmă am verificat cu atenţie şi am observat că e mai slab semnul, în transparenţă, nu e marcajul original, mămesc.

Există ediţii pe care mi le dă de-a dreptul tunate. Acolo nu umblă doar cu markerul, îmi încercuieşte paragrafe cu creionul, eventual îmi face adnotări pe manşetă, cu scrisul ei ordonat şi citeţ, scris de proastă.

Cred că săptămâna trecută am beneficiat de un număr de-ăsta, gata recenzat, era un articol despre învăţământ, scris de un tip, Dan Ungureanu, m-a uns pe suflet, o unsese şi pe ea, de aceea produsese un adevărat comentariu pe marginea lui.

E duşmanca înrăită a internetului, fiindcă nu ştie despre ce e vorba, îşi imaginează că e cel puţin la fel de complicat ca “tabinetul” , pe care a refuzat să-l înveţe fiindcă, cine o fi vrut s-o iniţieze a pronunţat cuvântul “aritmetică” şi-a speriat-o definitiv.

I-am şi zis - dacă ai accepta să ai net, ai putea să citeşti ziarele pe ecranul calculatorului, fără să dai banii pe ele şi ce-ţi vine să scrii pe colţul paginii, cum ai făcut aici, poţi să scrii într-o ferestruică pe care, ulterior, o citesc şi alţii, chiar şi autorul articolului.

Am comis o gafă pedagogică: nu trebuia să-i pomenesc de autor, ea are o ierarhie foarte bine precizată a relaţiilor interumane, oricât ar contesta pe cineva în intimitate, dacă e să-şi exprime opinia cu martori, nu mai zic de faţă cu scriitorul, devine aşa de politicoasă, de anticritică, încât ai senzaţia că-l laudă pe respectiv, oricum, pare de-a dreptul imbecilă.

În fine!…
Am luat Dilema de la ea, să citesc cu învăţământul şi apoi, răsfoind ziarul, am descoperit articolul unuia, Marius Chivu, la departamentul “Regimul artelor şi muniţiilor”.
Se intitula “Cuvinte căznite” – “Cristian Tudor Popescu, Cuvinte rare (poeziar), Editura Polirom, 2009”

L-am citit. Nu doar o dată, ci de două ori.
M-a impresionat atât de tare, încât m-am dus pe google să văd cine-i Marius Chivu… E un tip care scrie despre ce scriu alţii.
Nenorocită meserie, asta, de critic literar!
Nici n-ai timp să te achiţi de ea, că trebuie să plăteşti poliţe.
E ca-n refrenul ăla, pe care-l cântă consilierul lui Vlădescu…”Unii te ridică, alţii te lovesc”…
“…presupun că textele aparţin producţiei publicistice din ziarul Gândul”, scrie Chivu şi pune ghilimele la “producţiei”.
Mai înainte zisese că “Dacă literatura acestuia (modestă) o cunosc ceva mai bine, în schimb îmi e destul de greu să vorbesc despre „jurnalistul“ CTP căruia nu ştiu exact ce calităţi jurnalistice să-i atribui.”

Anterior, îl plasase în peisaj, conform clasamentului idiot de la Zece pentru România, păstorit de guristul vechii gărzi din CC al UASCR, Tatulici, drept “jurnalistul care îşi împarte, an de an, simpatia populară împreună cu Mircea Badea.”

Ah, înseamnă că bestia de CTP i-a făcut băietului ăstuia ceva nasol, dar nu chiar foarte nasol, dacă îl pune în context cu Mircea Badea, şi nu cu Dan Diaconescu, şi el figurant printre jurnaliştii aceluiaşi top…

Pe urmă demonstraţia decurge pis ov cheic, i se citează CTP-ului două propoziţii din tot ce-a scris el, vreodată, la ziar şi se finalizează articuliada cu: “Cuvinte rare este o carte cu texte predominant culturale, dar lipsite de nuanţe, fără sclipiri de inteligenţă sau reuşite stilistice, texte încrîncenate, vag moralizatoare şi cu aspiraţii literare scrise de un jurnalist inflexibil şi blazat, pasionat de tenis şi filme, fără umor şi al cărui talent literar, dacă îl are, este constant cenzurat.”

Stau aşa, vreo două secunde, fără grai şi pe urmă îmi arunc ochiul pe ce scrisese maică-mea în dreptul numelui Marius Chivu, încălcând propriile-i reguli, adică icsez cu carioca, dar comentez în creion…
Scrisese cu markerul negru: “MARE MĂGAR!”