siglă

După ce-am citit-o pe sebra , la capitolul “probleme arzătoare româneşti”, tot la litera “M” şi pre-Mutu, fireşte, avem Mărul Pedelist.

Dacă e bun de siglă de partid popular.
Dacă e destul de expresiv şi încărcat ideologic.
Dacă e “curat”, fără E-uri şi conservanţi, cu excepţia celor două E-uri admise şi trimise în Parlamentul European şi, respectiv, la conducerea unui dublu minister.

Eu înclin să cred că nu.

Dacă partidul ăsta de moftangii, poftangii, bordurişti şi pafarişti ar fi avut, în pofida neruşinării care-i ajută să supravieţuiască la vârf, un strop de umor, ar fi ales ca siglă Morcovul. Tot cu “M”.

Avantajele Morcov vs. Măr se văd cu ochiul liber de pe Marte.

Primo, după ce ar fi ales fructa sau leguma care să-i reprezinte, nu era nevoie de vreun congres extraordinar, ca să stabilească şi de ce culoare să fie: morcovul e, de când mama lui l-a făcut, portocaliu. Adică exact ce le trebuie.

Secundo, dacă mărul e, oarecum, personaj biblic secundar, cu diverse conotaţii spre păcat, morcovul e personajul principal în sintagma “a-ţi intra morcovul”, ceea ce nouă, de fapt, ni s-a şi întâmplat.

Mai transparenţă politică de-atât, nu ştiu ce ne-am fi putut dori.

Şi tertio, dar nu chiar în cele din urmă, morcovul ar da sens urării pe care ne-o tot face domnul preşedinte Băsescu, de când s-a ales prima oară : aia cu trăitul bine. Dar nu pe pământ, ci în.

Ca morcovul.