"Din bube, mucigaiuri şi noroi..."

“Honorius e fiul prietenului meu de familie Silviu. ca si prieteniile, blogul e o chestiune privata; la fel si blogroll-ul. da, m-a platit foarte scump Prigoana sa-i fac reclama-n blogroll din banii pe care-i da Negoita pentru ridicat gunoaiele; din impozitele locuitorilor Sectorului 3, evident. in sfarsit, fac si eu o afacere cu PD-L! i l-as fi bagat si lui Stroe; daca l-ar fi avut. asa, n-am decat alternativa de a-l invita-n emisiune; avantaj el.
zoso n-a visat niciodata sa-si vada linkul la mine pe blog; nici macar in vreo postare, daramite-n blogroll. EBa nu cred ca stie sa scrie. daca e-n stare sa puna ceva pe un A4 si sa-i bage cineva marfa pe wordpress, n-am nici o problema s-o mentionez. alte nelamuriri?
De Victor Ciutacu pe 8 January 2010 la 7:20 pm”

Îhî… zic. Şi-mi întind oasele bătrâne.

Mai iau o gură de cafea. Cică nu-i frumos să te întinzi în public. În public nu, da’ în privat e voie şi e sănătos. Tragi de cutia toracică, mai faci loc de-o ţigară.
Nu-s decât eu cu blogul meu acasă şi “blogul e o chestiune privată” . Corect, dom’ Ciutacu!
Blogul e un fel de – cum genial grăit-ai matale – “mintea mea în gândul ei”.
Po’ să scrii pe el ce vrei.

Uite io, de pildă, o să scriu acuma aşa:

Iarna nu-i ca vara.

Primăvara mai e câteodată ca vara. De soare, luminos, plăcut… Mă uit pe fereastră. E o zi de iarnă minunată, soare, luminos, plăcut. Parcă-i primăvară. Păi dacă primăvara, când e soare, luminos, plăcut e cam ca vara, înseamnă că şi iarna , când e soare, luminos, plăcut e tot cam ca vara.
Punct. Şi de la capăt.

Iarna e ca vara.

Ai văzut, dom’ Victoraş, că se poate?
Pot şi eu, toată lumea poate, nu numai domnia voastră, să dovedim cumva că iarna e ca vara.
Că de-aia avem blog privat, să scriem pe el ce-i trece minţişoarei noastre prin gândul ei. Nu e treaba noastră că citesc şi alţii. O fac pe riscul lor. Dacă-s proşti, să citească!
Şi ce dacă ieri le-am zis că iarna nu-i ca vara şi azi le zic că stai, domne, că în anumite situaţii, dacă totuşi, sincer vorbind, fără prejudecăţi…

Mă poate acuza cineva de inconsecvenţă? Nu. Am construit raţionamentul din alt punct de vedere.

Observi? Deja am folosit de două ori cuvântul magic PUNCT şi o dată întreg sloganul electoral al prigonitului junior, vreau să zic că, dacă voiam să-i fac campanie, uite, mie îmi iese şi-aşa, discret, printre rânduri, nu-i nevoie să-l aplaud ca foca, la circ, nu-i nevoie să mi-l încrustez în blogroll.

Ce intenţionez eu, de fapt?
Să-l fac simpatic pe micul gunoier. Să dea lumea cu click pe punctul portocaliu şi pe 17 ianuarie să pună ştampila tot pe punct.
Nu prea-mi vine mie a crede că piţiponcul s-a gândit la punctul masonic.
Nu ştiu dacă ce naşte din gunoaie masonerie mănâncă.

La ce mi-ar folosi să mă mierluiesc niţel pe lângă băieţelul lu’ tata?
Nu ştiu. Aşa. Poate-mi foloseşte când s-o alege. Mie îmi ia gunoiul la prăvălie ROSALUL şi poate că m-ar aranja să mi-l ia mai des şi mai ieftin. Măcar atât. Adică un fleac. Nu-mi ciuruiesc eu conştiinţa din atâta lucru.

Io, tot aşa, ca şi dumneata, nu-mi place de ei. De pedelei. De fapt, nu-mi place de niciunii, dar dacă ar intra, zic, prin absurd, Bahmu la mine în prăvălie, să-şi ia un hap de cap sau un deodorant - că în lumea lor mai pute, de! - crezi că aş da-o afară?
Nu. M-aş zâmbi frumos la ea, i-aş da şpreiu cadou şi când ar zice, “Nu vrei, dragă, să ne facem prietene de familie?”, n-aş refuza.
Înţeleg că nu-i rău să fii prieten de familie cu Silviu şi cu Bahmu. E chiar marfă! Zici că omu’ are caracter.

Te cred! Toţi avem. Important e ce facem cu el.
Cum ni-l prigonim.
Hai, c-am glumit!
Acesta este un pamflet, zice la radiogorila, dar nici să nu ne batem joc, tot acolo zice.

Adică să ne întindem la caşcaval, dar numai cât ne ţine plapuma.