Poate...

„ Controversatul om de afaceri Sandu Anghel, cunoscut in lumea interlopa drept Bercea Mondial, s-a inrudit cu familia Basescu dupa ce fratele presedintelui, Mircea Basescu, i-a botezat una dintre nepoate.”

Nu cred că, din punct de vedere jurnalistic, paragraful ăsta prezintă cea mai mică fisură.
E redactat cu obiectivism şi detaşare, de un profesionist , pe ziare.com.
Eu n-aş fi fost capabilă s-o formulez aşa de aseptic.
De-aia vând paracetamol la populaţie şi returnez Reductilul la furnizor: fiindcă atâta pot, atâta fac.

În capul meu, ştirea asta suna altfel:
"Preşedintele Traian Băsescu, profitând de o obligaţie a fratelui său, Mircea Băsescu, faţă de familia unui ţigan marcant în clanurile mafiote căruia i-a botezat nepoata, a mai testat o dată, cu succes, anduranţa poporului suveran, permiţând mediatizarea ceremoniei religioase. Punct.”

Sigur că în varianta mea, ştirea nu mai era ştire, ci interpretarea unui fapt petrecut în imediata noastră apropiere.

De-aia n-aş fi putut să fiu niciodată jurnalist, fiindcă mă împiedic de amănunte...

De pildă, am contabilizat 10 -11 bancnote de 50 de lei, aruncate lent, în cristelniţă, prin numărare relaxată, de către bunicul botezatei, în aşa fel încât camera să aibă timp să le filmeze plutirea, una câte una, pentru prostimea extaziată, care e convinsă că „botezul este in sine un act minunat, crestinesc, desavarsit si nu asta e problema” ... [comentariu pe blogul lui Ciutacu]

Unsprezece bancnote emise de BNR, care pot semnifica o pensie la limita supravieţuirii, adică plata întreţinerii, plus abonamentul tv, plus cornul şi laptele zilnice, dacă garsoniera e proprietate personală.
Poate şi o reţetă compensată 90%, cu condiţia să fii un banal hipertensiv de bătrâneţe.
Poate şi-o ciocolată, când te duci, o dată pe lună, să-ţi vezi nepotul şi nu se face să mergi cu mâna goală, să nu creadă copiii că nu te descurci din pensie.
Poate...

Poate că de-aia pluteau bancnotele în apa sfinţită ca nişte petale de trandafiri: ca să se bucure cinci milioane de ipocriţi, că până şi-un ţigan burtos, putred de bogat prin furt, tatăl câtorva tinere ţigănci mustăcioase prin exces de testosteron, când se cumetreşte cu familia prezidenţială, apăi nu se uită la o pensie de amărăştean, o aruncă în cristelniţă, cristelniţa ei de viaţă, că o viaţă avem!