luni, 30 august 2010

Cronică tv

Aseară. Film. “Terror in the Mall”. Ai noştri au tradus “Teroare la magazin”. Destul de corect! La cum arată România pe harta lumii, un titlu gen “Teroare la chioşc” mi s-ar fi părut mai oportun. Varianta “kioshc” era la fel de potrivită.
M-am uitat fiindcă îmi plac filmele cu “sânge pe pereţi”, oricât de proaste ar fi. Totul e să nu se facă economie la muniţie.
Era vorba, ca de obicei, despre un tip rău, care ia ostatici nişte tipi buni , dintre care unul fusese un pic rău, la un momentdat, dar îşi revenise (acum era paznic la Mall) şi, oricum, în comparaţie cu Răul din rolul principal, era, în lipsă de probe, Bun.
Acum, dacă stau să mă gândesc retroactiv, nici nu-mi amintesc dacă a scăpat cu bine din film sau a mierlit-o. Parcă n-a mierlit-o! Era aşa de nesărat că, şi dac-o mierlea, tot nu devenea material de plâns.
Totuşi Răul Răului din film nu era o persoană, ci un incident: se spărsese un baraj, râul umflat de ploi inundase oraşul şi mall-ul implicit, până la un etaj superior celui unde se petrece grosul acţiunii.
Barajul cedase banal, din lipsă de fonduri. Ca la noi. Mall-ul, oricât aş vrea eu să cred că arăta altfel decât ale noastre, arăta la fel.
În final, extra-bunii s-au pupat, bunii normali s-au salvat, imbecilii oficiali, care erau să strice tot, au înţeles că greşiseră, iar omul rău care voia să fugă cu banii a murit spectaculos, dar sigur şi singur, în explozie.
Tot în explozia aia a explodat şi Mall-ul. Superb!
O clipă, am trăit un sentiment imbecil de triumf.
Apoi a început să curgă distribuţia.
Am adormit gândindu-mă cât costă refacerea unui Mall şi cine o plăteşte.

11 comentarii:

  1. Dumneavoastră sunteți sufletul acestui blog. Ziua de ieri a fost una plină. Românii au mai învățat ceva.
    N-am văzut filmul cu magazinul, pentru că aici se difuzează serialul cu Hercule Poirot interpretat de David Suchet.
    Banii pentru reparații vor fi plătiți de dumneavoastră.
    Am plecat de la țară, de la garnița de lături, de la scârci, de la vrau și cofrag...
    Când am ajuns la Mehadia, am dat de rudele mele care vorbeau altfel: părădaise, propis etc.
    Limba noastră este bogată și frumoasă. Pe baza ei am reușit să învăț alte limbi.
    Nu este nevoie de îndemnul nimănui ca să citesc, ori să învăț, pentru că doar asta vom lua cu noi după moarte...

    RăspundețiȘtergere
  2. După cât de interesant pare să fi fost filmul, mă faceţi să-mi pară rău că de mai multe zile n-am mai privit la televizor.
    Oare or mai da în curând filme d-astea adevărate, cu explozii, muniţii din belşug, urmăriri, cafteală, sânge, carcalaci (aşa numesc eu arătările alea ciudate, pline de lichide vâscoase, dar inteligente şi neapărat, rele!), cu secvenţe ce se schimbă aşa de repede, încât mai bine ţii ochii închişi, dacă vrei să vezi sau să pricepi ceva...
    Oricum, din moment ce m-aţi acceptat în gara voastră - acum, a noastră, chiar dacă n-oi fi pe fază data viitoare şi-oi pierde vreo bunăciune de film, rămân cu speranţa unei cronici plăcute. Toate cele bune!

    RăspundețiȘtergere
  3. Domnule Săceanu, şi eu l-aş prefera pe Poirot, care-şi pune la muncă micile lui celule cenuşii, stând in fotoliu. Şi pe Jessica Fletcher...
    Dar abia de curând am descoperit că prind un canal de "crime" şi-o să văd dacă nu cumva am norocul să-i întâlnesc pe-acolo...

    RăspundețiȘtergere
  4. Bine aţi revenit, domnule Ifim!
    Cred că acei carcalaci din care ţâşnesc lichide vâscoase sunt nişte E.T., aşa cum se poartă acum: scârboşi şi urâţi. Nu ştiu de ce nu mai sunt extratareştrii de altă dată, cu ochii lor mari, migdalaţi, comunicând cu pământenii prin 5 sunete ... RE-MI-DO-do-SOL şi visând la pacea universală... S-au înrăit până şi extragalacticii.
    Vă amintiţi "întâlnirea de gradul 3"?

    RăspundețiȘtergere
  5. Eee, Renata, nici întâlnirile de gradul trei nu mai sunt ce erau.
    http://www.youtube.com/watch?v=o6lh4JRgJi8&feature=related
    Nu contează cât costă refacerea mallului, ci mai degrabă dacă era asigurat (la ei, în mod sigur da).
    Cât despre deznodământul filmului, nimic nou, căci toate femeile din lume știe că binili…

    RăspundețiȘtergere
  6. ...ÎNVINGE RĂU' ! :)))
    Da, da, da! Aia e muzica.
    Mulţumesc pentru link, Dane!

    RăspundețiȘtergere
  7. Dragă Renata, cred că am dat de belea. Când să-ţi răspund că-mi aduc aminte cu plăcere de filmul "Întâlnire de gradul trei", în loc să mi se posteze comentariul, sunt trimis...unde crezi? La...blogul meu! Mulţumesc de urare, dar ce-i de făcut pe mai departe?
    Oare pot să-ţi răspund de pe "blogul" meu?!!!

    RăspundețiȘtergere
  8. Ifim, ştii cum trebuie să procedezi ca să scapi de ghilimele când zici "blogul" meu?
    Trebuie să scrii pe el. Mai des decât o dată! :)

    RăspundețiȘtergere
  9. Am vazut de cateva ori filmul cu barajul, explozia, Mall-ul, Raul cel rau, Raul Raului si cu Bunii care inving.
    Si eu as prefera serialul cu serialul cu Hercule Poirot.
    La noi cand vor invinge Bunii?

    RăspundețiȘtergere
  10. Habar n-am, Theo! Întreabă-l pe Lăzăroiu, că văd că el se pricepe. :)

    RăspundețiȘtergere