luni, 16 august 2010

Pâinică

Urăsc cuvântul ăsta!
Mulţi ani habar n-am avut de ce.
Poate fiindcă se potrivea perfect în lista nefericită a diminutivelor care nu-i plac lui Mircea Badea. Văcuţă. Ciorbiţă. Mămăliguţă. Pâinică. Mămică. Pupici.

Le uram pe toate, deopotrivă, fiindcă se milogeau de noi să arate drăguţe, dulcici, să ne facă viaţa mai nostimă, mai finuţă, tot ce părea din topor devenea mai toporaş, mai miştocuţ, dar „pâinica” mă oripila în mod deosebit.
Ori de câte ori un chelner m-a întrebat dacă doresc şi pâinică, am refuzat-o, fără să mă gândesc că o mâncare grasă, sosoasă, fără pâine e aproape necomestibilă.

Acum vreo zece ani am avut ocazia să vizitez o prietenă în maternitate, la câteva ore după naştere. Mi s-a făcut favoarea să vizionez şi „dormitorul” abia-născuţilor.

Al ei stătea într-o cutie transparentă, alături de-un ortac, de acelaşi leat. Amândoi aveau sub 24 de ore pe lumea noastră.

Aş putea zice că erau cele mai tinere persoane pe care le vedeam, în viaţa mea.
Al ei a cârnit din nas, sub privirile mele şi a oftat adânc, în somnnul lui. Imediat, celălalt a repetat oftatul, cârnind din nas, în somnul său.
Comunicau în lumea lor, inaccesibilă mie şi erau atât de mici încât, ca să-i asimilez lumii mele, a trebuit să fac tot felul de comparaţii, cu ce seamănă, de ce au mâinile cât linguriţa de desert şi picioarele cât lingura de supă, dacă nu cumva chiar mai mici şi m-am speriat constatând că sunt, per total, cam cât o pâinică.

Abia atunci am înţeles de ce nu-i poţi zice pâinii noastre, cea de toate zilele, aia din care tai felii - pâinică.
Fiindcă un singur lucru arată ca o pâinică: un nou născut.

Şi astă seară, nişte pâinici de-astea au părăsit sistemul.
Fără să prindă măcar de veste că făceau parte din el.

14 comentarii:

  1. l-am auzit pe ministrul sanatatii multumind pentru modul in care s-a actionat dupa declansarea incendiului. poate asteapta si vreo recompensa, o stea de general, ceva , un omagiu
    adus competentei lui obladuiri...

    liviu

    RăspundețiȘtergere
  2. Matilda,
    nici nu ştiu ce mai e de zis.
    Ba nu! Ar mai fi! Că exponentul ideal al imbecilismului, boc, a avut o singură reacţie: să asigure că familiile vor primi ajutor bănesc, pentru înmormântare. Asta mi s-a părut culmea cinismului. Mai bine zicea "bine le-a făcut!"
    Sigur, nu l-a egalat pe ministrul sănătăţii care şi-a ţinut telefonul închis 24 de ore, ca să-şi pregătească discursul omagial, vorba lui liviu, de mai jos...

    RăspundețiȘtergere
  3. liviu,
    n-am văzut discursul notarului ajuns şef peste sănătate. Poate că e mai bine. De ce m-aş fi enervat inutil?

    RăspundețiȘtergere
  4. Salutare,
    Painica rimeaza cu cartela. Nu se mai potriveste astazi, poate doar in restaurante unde ar trebui sa fie gratis. In societatea de consum in care ne zbatem de ceva vreme, painea este pe toate drumurile. Painica = bebelasi = nu!
    Zanita

    RăspundețiȘtergere
  5. Buna ren,
    Ti s-a-ntamplat, sigur, sa citesti printre lacrimi...Ai vazut cum literele se incaleca de parca ai privi prin picaturile de roua?
    Uite asa am citit titlul tau : Panica
    Si atat, 'panica'; pur-si-simplu.
    Fara niciun semn de punctuatie explicit,mi-am imaginat ca ai dat cu totul in resemnarea fara de margini si fara de intoarcere din cea mai neagra stare de depresie!
    Cand am revenit, citind corect 'Painica'... mi-am adus aminte de Cozonacelul meu blondut, bucalat, cu genele lungi si care atunci cand a ajuns la primul supt la sanul meu, a zambit prin somn de m-am topit ! N-am sa uit niciodata zambetul copilului meu abia nascut, la primul alaptat. Aceasta este FERICIREA.
    As fi facut moarte de om daca CINEVA m-ar fi lasat fara COPILUL MEU, indiferent cine ar fi facut asta.

    anca mica

    RăspundețiȘtergere
  6. Salut, Zâniţa!
    E un veac de când nu te-am văzut.
    Îmi pare rău că-ţi displace asocierea. Fiecare creier cu obsesiile lui. Al meu, abundă.
    Te-aştept pe-aici de câte ori ai chef de şuetă.
    Academia s-a stins.

    RăspundețiȘtergere
  7. anca mică,
    eu m-am născut în 1960, prematur, pregătită să mor. Cică n-aveam piele pe trei sferturi din corp, doar o seroasă. Cică n-aveam esofag şi trahee, doar un hibrid.
    Cică era ceva ciudat cu mine, înloc să mă fi născut moartă, cum ar fi trebuit, m-am născut vie şi am ţipat. Pe urmă am stat la incubator, să mă refac.
    De aceea nu admit, 50 de ani mai târziu, că nişte tipi ca mine pot muri fiindcă două fire n-au fost corect izolate, fiindcă o asistentă nu era acolo, fiindcă...

    RăspundețiȘtergere
  8. Suntem îngroziți de ce s-a întâmplat la această maternitate. În Norvegia tratamentul persoanelor ce au suferit arsuri este complet gratuit (pentru a accentua!) și se face într-o clinică specială la Bergen, iar dacă ei nu sunt în stare să facă ceva, pacientul este trimis in SUA pe banii ministerului sănătății de aici.

    RăspundețiȘtergere
  9. Eu ma tot mir si nu inteleg cum au scapat nelinsati, vii si nevatamati, doctorii si asitentele din spitalul ala ! Ca daca copilului meu i-ar fi facut asa ceva, as murit cu doctorii de gat si cu presa in spate. Nu pot intelege cum stau parintii aia fara reactie.

    Ma infurie cand citesc in ziare ca populatia si-a facut loc de pelerinaj , de aprins lumanari la spital : pai nu de lumanari si rugaciuni e nevoie, ci sa iasa in strada si sa faca presiuni pentru un sistem medical mai bun, pentru ca asemenea mizerii sa nu se mai intample.

    De managerii spitalului care nu si-au facut treaba, de asitentele care nu respecta protocolul si nu le sanctioneaza nimeni, nu ma mir ...ca a devenit obisnuinta. Da' ma mir de oameni ca tolereaza una ca asta.
    Daca s-ar fi intamplat asa ceva in Franta sau in Grecia, ar fi fost cu totii in greva, cu mic cu mare, pe strazi, ca sa-si rezolve problema ...

    RăspundețiȘtergere
  10. Domnule Săceanu, abia acu' pricep că trăiţi în Norvegia.
    Cândva, un ziarist din Academia Caţavencu, zicea aşa: "Ştiţi cum e într-o ţară unde corupţia e sub 10%? Frig. E vorba de Norvegia."
    De-aici încolo putem începe orice discuţie.

    RăspundețiȘtergere
  11. Ţipi,
    românii din ţară, mă refer la mulţime, norod, prostime, nu trăiesc. Ei se prefac că trăiesc. Injecţia cu ipocrizie a bisericii îşi face efectul de fiecare dată. Cu remanenţă. E mult mai simplu să urmezi o cale trasată decât propria-ţi logică şi bunul simţ. Cu aceeaşi mână cu care depun , inutil, flori şi candele pe zidul unei maternităţi, depun şi votul în urnă. Apoi îl roagă pe Cel de Sus să-i ajute.

    RăspundețiȘtergere
  12. Dacă pronunți cuvântul - corupție - norvegienii se vor uita îngroziți la tine. Așa ceva este de neimaginat aici. Deci 10% cred că este o exagerare enormă. Nu cred că aici este mai frig decât în Romania, ci doar iarna este mai lungă.
    Despre mine: după 20 de ani de încercări nereușite în Romania, după ce ADS (Administrația Domeniilor Statului) ne-a înșelat și furat, am decis să părăsesc România, pentru că nu sunt nemuritor.
    Când totul se duce de râpă, ce poate face un om împotriva unui sistem putred?!
    Astfel cu lacrimi și jale în suflet am plecat să învaț o altă limbă și să trăiesc printre alți oameni.

    RăspundețiȘtergere
  13. Ce pot spune?
    Doar... felicitări, domnule Săceanu. Pentru curajul de-a face alegerea asta la timpul potrivit.
    Gara noastră devine internaţională. O linie duce în Canada, una într-unul din Statele Unite, una în Norvegia...
    Îmi place!

    RăspundețiȘtergere