A căzut căţeluşul Boc!

Celor care sunt mai simţitori, mai delicaţi sufleteşte, celor care încă o mai caută pe Elodia prin hăuri, munţi şi văi le spun, cu mâna pe inimă, că Boc n-a căzut decât o singură dată, în emisiunea lui Andrei Gheorghe.

Acum n-a căzut.

Cum stătea el, aşa,  liniştit, în genunchi, şi dădea din lăbuţele din faţă a cerşeală câinogenă de rasă, după modelul imbatabil al canişilor de apartament, care imploră obţinerea unui dumicat la genunchiul stăpânului aflat la masă – unicul lor orizont, s-a lăsat mai jos, a pus boticul pe labe a cerşeală maximă şi indiscutabilă, ca să facă loc stăpânului să-şi întindă arătătorul muiat în frişcă pe deasupra căpuşorului său buclat de la natură, spre boticul pisicii vopsite la coafor. Care e adevărata stăpână a persanului, a canapelei, a inimii stăpânaşului.

În lumea patrupedă, canişul o arde pe pisică niţel mai târziu, când stăpânul e plecat de-acasă.

În lumea noastră, politicoasă, politică şi bipedă, căţeluşul Boc nu execută nimic împotriva mâţei favorite fiindcă, spre deosebire de un căţeluş normal, căţeluşul Boc e căţeluş de pluş, cu baterii.

Un “Ham!” în plus ar atrage după sine extragerea bateriilor din burtică de către Stăpân şi aruncarea lui la gunoi.

Căţeluşul Boc dă cu fruntea de pământ, face o mică adâncitură, speră să se poată ascunde acolo până ce Stăpânaşul o să-l facă nod la cravată, batistă la buzunar sau, măcar, şeful unui partid care aproape a dispărut.