Mordechai scrie un articol excelent. Cu care, însă, nu sunt de acord nici cât negru sub unghie.
Ideea e că Mona Muscă ar trebui iertată că a fost informatoare a securităţii. Că a fost racolată în tinereţe şi poate n-a realizat la ce se înhamă/expune. Că poate regretă sincer semnarea angajamentului cu securitatea şi chiar se numără printre puţinele persoane care se căiesc pentru trecutul lor. Că poate s-a schimbat, a realizat, a vrut să, ulterior, cu legea lustraţiei….
Ce mă miră: că fin-observatorul Mordechai nu ştie că, statistic şi freudian vorbind, oamenii nu se schimbă.
Eu cutez a crede că autorul articolului nu ştie cum avea loc racolarea.
Adică n-a fost niciodată protagonistul ei, nici de succes, nici de eşec.
Fiindcă, dacă ar fi fost, ar fi observat că securiştii racolatori, în nemernicia lor, îţi lăsau dreptul să alegi dacă vrei să le devii “prieten” sau nu. Şi, dacă un eminamente imbecil student de anul doi, al oricărei facultăţi, avea dreptul să aleagă, într-o negociere cinstită, dacă e de acord să-şi bage în rahat colegi sau profesori pentru nişte note mai mari, un post în cercetare, fumat ţigări mai bune sau nu, atunci o profesoară adultă, cum era Mona Muscă la momentul introducerii ei în armata nevăzută a turnătorilor, securişti la negru, fără carte de muncă, n-a avut şi n-are nicio scuză că a acceptat “afacerea”.
Aproape că ţi se spunea pe faţă: “Dacă vrei, bine; semnăm un contract. Dacă nu, nu; tot ce-ţi cerem e să uiţi că ne-am întâlnit.”
Poate de aceea încă ezit să-i consider la fel de nenorociţi pe securiştii cu legitimaţie ca şi pe informatorii lor civili.
+(3).jpg "NONO")
Una dintre cele mai păguboase atitudini față de oameni este să îi punem etichete. Mai ales când acel om ar fi o persoană publică.
RăspundețiȘtergereDe ce ar fi păguboasă o asemenea atitudine, ce poate fi numită și lustrație? Pentru că ea face loc posibilităților de corupție prin șantaj și afacerilor cu „dosare”.
Nu este normal să acuzăm pe cineva că a făcut ceva imoral sau chiar malefic pentru alții pe vremea când acel lucru nu era nici imoral și nici malefic, conform legilor și normelor de atunci.
Cei care au făcut rău ca să le fie lor bine ar trebui condamnați individual și nu pentru că au fost securiști, informatori sau colaboratori. Pentru că au mai fost și alți odioși, dar nesecuriști, unii doar pentru a profita, alții pur și simplu pentru că le plăcea să facă rău.
Mai degrabă ar fi trebuit introdusă infracțiunea de asociere în vederea obținerii de foloase personale, aplicabilă tuturor securiștilor și informatorilor ori colaboratorilor acestora, care au pus mână de la mână să se susțină unul pe altul astfel încât să ajungă în funcții publice, după decembrie 1989, pentru a avea beneficii personale sau de grup.
Nu ne este clar dacă Muscă a făcut rău pe vremea când scria securității. Dar știm cu siguranță că doamna Mona Muscă ar fi fost cu siguranță calificată să fie condamnată pentru că s-a asociat cu alți foști securiști și informatori pentru a accede la funcții politice și publice și a le folosi în interes personal.
Domnule, as vrea sa ma exprim cit mai elegant si impaciuitor: cred ca la tura asta era mai bine daca nu postai nimic. Nu-ti taia nimeni orele, nu-ti umbla la alocatie, nu te critica in sedinta de partid / sindicat! Ai pierdut un minunat prilej de a tacea!
ȘtergereSi sint atit de elegant (!) doar fiindca pastrez speranta ca ai spus ce-ai spus din necunoastere si nepricepere, ca nu stii despre ce e vorba, de fapt!
Cum dracu’ poti sa afirmi ca pe vremea aia nu era imoral (“conform legilor si normelor de atunci”!!!)sa torni??
Un pic mai la vale dovedesti ca n-ai inteles un lucru pe cit de simplu, pe atit de clarificator.
Spui ca au mai fost si alti oameni care faceau rau, pentru a profita sau, pur si simplu, pentru a face rau. Desigur, o droaie! Multi mi-au facut mie rau, dintr-un motiv sau altul. Dar imi faceau rau mie, SI ATIT. Si acum, fii atent: aia care il turnau pe Augustin Radescu la Secu’ nu-i faceau rau DOAR lui, ci unui popor intreg. Te prinzi? Asta-i diferenta!
Cit despre afirmatia stupefianta ca “Nu ne este clar dacă Muscă a făcut rău pe vremea când scria securității”, o singura precizare as dori, in legatura cu pronumele “ne”: sinteti doi?
Hari, am impresia şi speranţa, până la urmă, că nu ştii ce era ăla un informator.
ȘtergereAm spus în postare şi o repet acum: securistul care venea la racolare nu ameninţa şi nu şantaja ipoteticul racolat la primele întâlniri, nici dacă ar fi avut cu ce (un bunic, părinte fost deţinut politic, rude fugite în străinătate). Nu procedau aşa, până la semnarea angajamentului scris, cred, pentru că doreau să creeze între ofiţerul de securitate cu carte de muncă la securitate şi racolat (deocamdată un civil oarecare) o relaţie de prietenie şi încredere.
Prin urmare viitorul turnător era liber şi nepresat să accepte acest serviciu. Trebuia să o facă din convingere. Securiştii n-aveau timp de informatori "rezistenţi" care îşi acceptau colaborarea şi apoi nu turnau nimic, erau sterili. Misiunea securistului era să raporteze ceva şefilor săi, nişte informaţii, nu cinci întâlniri cu cinci "idioţi" care n-au pe nimeni de dat în gât.
Aşa că omul care accepta rolul de turnător, îl accepta nu de frică, ci fiindcă i se părea că poate să facă asta, poate să-ţi toarne cel mai bun prieten, cel mai apropiat coleg, chiar şi fratele său dacă se ivea ocazia. Ulterior, stimulentele şi favorurile obţinute din partea securităţii îl determinau să fie tot mai bun în activitate, să născocească, eventual, că X a zis, a dres, a făcut, ca să se evidenţieze SAU CA SĂ-I IA LOCUL LUI X!!!
Întrebarea nu e dacă turnătorul a făcut sau nu rău cuiva din anturajul său prin delaţiunile sale, ci CE FEL DE OM ESTE ACELA CARE ACCEPTĂ SĂ FIE TURNĂTOR? Ce caracter are? Ce legătură mai are cu MORALA?
Fiindcă legile moralei erau aceleaşi atunci, ca şi acum. Normele eticii nu s-au schimbat de-a lungul timpului.
Aşa că eu cred că un profesor universitar şi cu femeia de serviciu care au fost colaboratori ai securităţii sunt egali în ceea ce priveşte etichetarea lor ca ticăloşi, infami, scursuri umane, indiferent dacă au fost sau nu "productivi" în activitatea lor de turnătorie.
@Renata: Eu am o experiență personală despre procedurile de lucru ale Securității doar de pe vremea când eram licean, iar cazul concret a fost efectiv de poliție politică în adevăratul sens al cuvântului. Și, ai dreptate, nu am fost nici forțat, nici manipulat să fac sau să scriu ceva ce nu voiam să scriu.
ȘtergereÎnsă contrainformatorul ce mă intervieva avea o răbdare de invidiat. îmi oferea cafele și mă lăsa să fumez la el în birou, deși fumatul era motiv de exmatriculare, doar-doar vom deveni prieteni. Când a fost evident că nu are succes, a intervenit pe cale administrativă. Ar fi trebuit să fiu exmatriculat pentru o vină nedovedită, dar i s-a opus consiliul profesoral.
După care nu am mai avut nici un contact „profesional” cu Securitatea, pentru următorii 18 ani.
Deci, s-ar putea să ai dreptate că nu am habar ce este ăla un informator.
Eu nu sunt atât de categoric cu înfieratul doamnei respective pentru faptul c-a fost informator. Până nu se dovedeşte şi că a făcut rău unor nevinovaţi nu mă pronunţ. Dar consider ca fiind de neînchipuit că aşa stând lucrurile, doamna în cauză a găsit de cuviinţă a se transforma în justiţiarul numărul 1 al lustraţiei, înfierând tocmai persoane ce au aceeaşi vină pe care, spera ea că nu se va afla, o are ea. Şi a tunat şi-a fulgerat până când a fost dată în vileag şi-a trebuit să facă "ciocu' mic"!
RăspundețiȘtergereCârco, răspunsul meu pentru Hari e valabil şi pentru tine.
ȘtergereOameni buni, nu are nicio importanţă dacă Mona Muscă a fost o turnătoare valoroasă, adică a făcut rău cuiva sau dacă a fost o turnătoare formală care n-a făcut rău nimănui. Important e că ea, Mona Muscă, în ziua în care a acceptat să fie turnător, a acceptat că, cel puţin teoretic, e capabilă de aşa ceva.
Turnătorii buni, cu stofă de turnător, nu recunosc până la moarte că s-au îndeletnicit cu asta. Ştii de ce? Fiindă până la moarte continuă să fie turnători. Şi dacă Muscă era activă şi vocală cu legea lustraţiei, era fiindcă asta îi fusese desemnat, ca nouă misiune, de noua securitate. Noua securitate fiind formată din vechii securişti, evident, că nu s-a schimbat decât numele, în "servicii".
Evident punctele de vedere vizează cu totul şi cu totul alte păcate. Ce spui tu poate constitui o culpă morală, e drept sancţionabilă în anumite condiţii, dar culpa la care mă refer eu e evidentă, sancţionată de toate codurile de conduită, inclusiv decalogul!
ȘtergereDin punctul meu de vedere GRAV este ca nu a RECUNOSCUT .. asta ma deranjeaza ... ca vorbea de altii cand ea .... ce sa mai zic ...nu ma intereseaza daca a facut rau sau nu ... ma deranjeaza ca a MINTIT
RăspundețiȘtergeretheodora0303
Cum dracu', Theo, nu te interesează dacă a făcut sau nu rău?!
ȘtergereŞi n-a minţit. Îşi continua doar activitatea. Că la racolare aşa ţi se spune: să nu mărturiseşti niciodată, orice ar fi, nici soţului, nici amantului, nici mamei şi nici popii că tu eşti turnător.
Cei care au devenit "informatori" ai securitatii au fost santajati , au dorit sa obtina anumite foloase materiale sau pur si simplu au dorit sa faca rau colegilor.
RăspundețiȘtergereAstia nu sunt oameni sunt draci in piele de om ! ! ! .
În perioada racolărilor masive, anii 80, toţi cei care fuseseră fii de chiaburi, fii de deţinuţi politici etc, nu mai puteau fi şantaţi. "Bubele negre" din familiile lor erau de domeniul trecutului.
ȘtergereSigur că există o lungă listă de alte categorii de şantajabili, dar nu e locul să despicăm firul în patru aici.
Insist asupra ideii că la iniţierea relaţiei de colaborare nu se folosea presiunea şi nu se aduceau în luptă argumente de tip şantaj.
Cei care au avut răbdarea să citească fragmentele existente pe net din dosarul M. Muscă au constatat că superiorul ofiţerului care făcea racolarea fusese avertizat "să nu întindă coarda"; dacă femeia e cooperantă, bine. Dacă e retractilă, caz închis. De ce aş crede că în alte situaţii a fost altfel? M. Muscă preda limba română în an pregătitor studenţilor străini. Era evident că e persoana potrivită spre a fi racolată. Potrivită şi necesară. Şi totuşi, chiar şi în cazul ei, sugestia şefilor a fost să fie abordată cu tact şi să nu fie forţată.
Dar, una peste alta, sunt de acord cu ultima ta propoziţie. Oameni în piele de draci. Deşi dracii au ceva magnific. Poate oameni în piele de viermi.
anonimului i-asi spune ca nu e adevarat. nimeni nu te santaja pentru semnatura, eventual iti sugera anumite avantaje. si da, teoretic nu trebuia sa mai povestesti nimanui din familie.
RăspundețiȘtergereconstat ca doamna Renata a trecut si dansa prin aceasta discutie de racolare. la vremea mea ( eram in clasa a XI ), voiam sa primesc diploma de radioamator si am primit ,inainte, o astfel de vizita. trebuie sa marturisesc ca aproape m-am scapat pe mine cand am inteles despre ce e vorba si mai ales cand am refuzat. domnul a fost foarte amabil, in doua minute de la refuz a plecat dar din usa m-a atentionat: "ai grija sa nu calci pe bec".
am primit diploma dupa un timp dar nu am construit niciodata emitatorul si m-am lasat si de aceasta pasiune. mi-era frica sa nu calc pe bec.
referitor la doamna Musca,da, trebuia sa refuze deoarece stia exact ce face si in ce se amesteca!este vinovata!
Clujane, deduci bine! Am trecut prin această experienţă în anului I de facultate. Nici măcar nu mi-au cerut să răspund pe loc. Mi-au dat timp de gândire o săptămână şi o întâlnire în oraş. Cum am ajuns acasă, i-am povestit tatei ce mi s-a întâmplat şi i-am zis că peste o săptămână mă voi duce la întâlnire ca să le întăresc primul răspuns: NU.
ȘtergereTata a râs şi mi-a spus: "Exact asta vor şi ei! Să te duci să le spui că nu. Pentru ei, e deja a doua întâlnire. O să te lase să crezi că nu-i supără refuzul şi-o să vă despărţiţi amical. Unul dintre ei va zice: "Dar dacă, vreodată, avem vreo problemă, putem apela la tine, nu? Fiindcă ne-am cunoscut şi trebuie să ştii că ne-ai făcut o impresie excelentă. Eşti un om dintr-o bucată!"
Iar tu - a zis tata mai departe, bucuroasă că scapi, o să zici DA, desigur..." Pentru ei ăla e semnul că eşti un om slab şi ai acceptat, de principiu, printr-o amânare. O să te caute peste un an, doi... Atunci n-o să mai poţi refuza, fiindcă e deja a treia întâlnire."
Am făcut ca tata, şi nu m-am dus după o săptămână să le zic că nu. Nu m-au mai căutat niciodată.
Renata, este exagerat sa cosideri ca absolut TOTI securistii se purtau cu manusi la racolare. Si tot exagerata este si egalitatea pusa intre cei care au semnat un angajament. Nu cred ca se poate compara cineva care la acel moment a considerat(din frica, lasitate, oportunitate, etc...) ca este mai bine pentru el sa semneze angajamentul, dar nu l-a onorat cu cei care au scris romane.
RăspundețiȘtergereCNSAS, in analiza sa, verifica continutul informarilor tocmai pentru a distinge intre cei care au "colaborat" cu securitatea "de forma" si "turnatorii" pe bune. Referitor la Mona Musca, situatia este clara: a facut politie politica.
De unde ştii, DoarF, că e exagerat ce consider eu? :)
ȘtergereCu excepţia celor care au semnat acel angajament ca să-şi salveze viaţa proprie sau pe a unui apropiat, DA, toţi racolaţii sunt egali!
Nu cred că există informator care să fi rămas în atenţia ofiţerului de legătură mai mult de doi ani, fără să fi dat o informaţie utilă "cauzei". Cei care spun că au fost 10 ani informatori falşi, mint.
După mine, nu trebuie să fi scris tomuri de declaraţii, ca să nenoroceşti pe viaţă un om. Ajunge un paragraf.
Uite, pe final, suntem de acord. Mona Muscă a făcut poliţie politică. Adică a fost un informator eficient, de nădejde.
Ideea e că nici azi, indiferent ce face, nu face altceva.
Renato, postarea ta a redeschis in mintea mea niste amintiri.
RăspundețiȘtergereTrebuie sa-ti spun, de la bun inceput, ca nu am fost contactat NICIODATA de careva in vederea recrutarii*. O sa rizi, poate, dar chestia asta m-a si intrigat, la inceput. Ma gindeam:
"Cum mama ma-sii nu incearca astia si cu mine, ca doar n-oi fi mai prost ca Xulescu?"
Porma mi-am dat seama ca NU AVEAM CALITATILE MORAL-VOLITIVE necesare, iar ei stiu asta. Eram, adica, inapt!
Problema, de fapt, aici zace: cei care au colaborat au dovedit ca au "calitatile" morale necesare unor asemenea mizerii. Si se mai trezeste cite unul care le ia apararea si ne spune c-ar trebui sa-i luam acasa.
* Mi-a sunat unul la usa, sa ma intrebe daca stiu ca familia "Paraipan" sa aiba legaturi cu cetateni straini. Am raspuns ca habar n-am si asta a fost tot.
Pe mine m-au contactat. După câţiva ani, în noaptea de 22 dec.89, tata mi-a mărturisit că fusese puşcăriaş politic 3 ani. Imediat mi-am amintit episodul cu cele două dudui securiste şi dispuse să ne împrietenim, pe când eram studentă şi habar n-aveam că dosarul meu nu e curat ca lacrima.
ȘtergereL-am acuzat că m-a minţit. Îţi dai seama cât eram de cretină?!
El mă ţinuse la adăpost de statutul de şantajabilă şi eu, idioata, îi reproşam că m-a minţit atâţia ani.
E unul dintre motivele pentru care, nici azi, la 20 de ani distanţă de moartea lui, nu sunt sigură că a murit. Fiindcă încă urmărim împreună dezbaterile politice de la televizor. Din fericire, el e tot timpul tăcut. În aşa fel încât eu pot să-mi mai cultiv oarece speranţe...
A fost, probabil, cel mai decent şi altruist om pe care l-am cunoscut vreodată. N-a împovărat pe nimeni cu experienţele lui, n-a avut orgolii, aşa că a reuşit să se abţină, până în 90, să-mi răspundă la întrebarea "De ce toţi foştii tăi colegi de facultate sunt profesori universitari (ai mei), iar tu eşti un pârlit de farmacist?
Crede-mă, Augustine, dacă aş putea să dau timpul înapoi pentru un minut, aş face-o numai ca să-i şterg din auz cuvântul "pârlit"!...
Mi-e teamă că m-a luat valul. Că nu pricepi ce vreau să zic.
Las-o-aşa!
Nu am sustinut niciodata generalizarile, nu le sustin nici in aceasta cauza. Da, sunt de acord ca un singur cuvant "turnat" atrage dupa sine toate aceste etichete. Dar nu inteleg de ce si un simplu angajament?
RăspundețiȘtergereEu unul, pana acum, am rezolvat multe probleme cu atitudinea "zici ca el, faci ca tine". De ce este blamabila o astfel de abordare? Natura ne da ca exemplu "calea minimei rezistente". Tu l-ai avut pe tatal tau care te-a sfatuit cum sa-ti rezolvi problema. De ce alte solutii, care nu au facut rau nimanui, nu sunt bune?
Deci nu, judecata nu trebuie sa se opreasca la semnarea unui simplu angajament.
Angajamentul se semna după câteva întâlniri. Până atunci era loc de chibzuire...
ȘtergereMi-e teamă că la securişti "zici ca el şi faci ca tine" , adică "pupă-l în bot şi papă-i tot!", mergea o dată, de două, de trei ori. Apoi ulciorul se spărgea. Şi ţi se arăta angajamentul scris. Şi , dacă n-aveai nimic de turnat, strâns cu uşa fiind, inventai. De-aici începe drama...
Argumentarea ta ii susine indirect pe cei care au angajament, dar nu au note informative. Deci, daca au fost stransi cu usa, si totusi nu au cedat, cu atat mai mult merita aprecierea si nu denigrarea pentru ca au semnat angajamentul.
ȘtergereMă bătea gândul să-mi spun şi eu o părere de naiv în domeniu. Să vă spun că graniţa între uz şi abuz este foarte permeabilă. Să vă mai spun că uzul nu prea se vede, şi dacă se vede se uită, pe cînd abuzul rămâne fixat pe vecie în memorie. Oricum, este prea devreme să discutăm subiectul la rece, au trecut abia 22 de ani de la Exod (decembraidă). Nici măcar o generaţie. Moise (şi urmaşii lui) i-a plimbat pe evrei prin deşert timp de trei generaţii. De câte generaţii ar fi fost nevoie dacă era vorba de români? Poate o să afle nepoţii noştri, sau nepoţii nepoţilor noştri ...
RăspundețiȘtergereALM
ALM, chiar m-am mirat de tăcerea dv.!
ȘtergereTrei generaţii şi tot atâtea site care să filtreze uzul de abuz. Mă tem că abuzul e mai uşor de decorticat. Nu avem nevoie de 30 de ani ca să înţelegem dacă profesoara Mona Muscă a semnat din patriotism sau din interes personal.
Despre angajaţii în secu da, mai vorbim...