joi, 16 februarie 2012

Mitologie şi star system

Azi, o pacientă veche de-a prăvăliei noastre a cumpărat în grabă câteva mărunţişuri. E profesoară de limba română într-un liceu bucureştean şi  avea azi un colocviu pentru doctorat. Poate nu-i zice aşa, voi fi înţeles eu greşit. Important e că am reţinut perfect tema lucrării sale:  "Mitologie şi star system".
Adică să pliezi vedete holliwodiene pe tipologiile eroilor mitologici, pornind de la premisa că mitologia e incubatorul industriei de vedete.
Poate e  o prostie, dar mie mi s-a părut extraordinar. Nu doar paralela, în sine, cât faptul că, în realitatea noastră, în această realitate, o profesoară de română care scoate tâmpiţi pe bandă rulantă  şi trebuie să trăiască  din bani mai puţini cu  25% se preocupă de  o asemenea temă.
Credeţi-mă, e o persoană grăsuţă, volubilă, câteodată obositoare şi banală.
Dar azi, povestindu-mi la ce lucrează, sclipea. De emoţie, de nerăbdare, de bucurie, de necunoscut, de minunat, de "altceva".

14 comentarii:

  1. Păi eu cred că o profesoară care scoate pe bandă tâmpiţi trebuie mai întâi ea îndobitocită pregătind o asemenea temă.
    Te-ai uitat cam cum scriu discipolii profesoarelor contemporane?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mie tema mi se pare extraordinar de interesantă şi provocatoare.

      Ștergere
  2. Dah, pare superba tema.
    Si cu implicatii infinite.
    Ancestrale si viscerale.
    Adica la cap, la inima si, mai ales, dincolo de ele.
    Cred ca i-ar fi tare pe plac Eminescului.
    Zic asa pentru ca pentru mine El ii un fel de etalon intre stele.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mă bucur c-ai surprins ideea. O temă incitantă. Oamenii le-au creat zeităţilor nu doar nume şi fişa postului, ci şi o biografie, conform aspiraţiilor lor. Zeii, buni sau răi, sunt "de succes", altfel n-ar fi rămas în memoria oamenilor, împreună cu story-ul lor. Tema de cercetare e să analizezi dacă personalitatea unei vedete poate fi asimilitată unei personalităţi mitologice şi dacă a aplicat, voluntar sau involuntar, aceeaşi reţetă a succesului.

      Ștergere
  3. Da, poate am fost prea categoric, dar eu nu mă gândeam neapărat la domeniul "stelelor hollywoodiene", vedeam domeniul de aplicabilitate mai extins, în general la ceea ce-nţelegem prin "stele". Cum i-ar putea cineva plia, bunăoară, pe Bianca Drăguşanu pe tipologia eroilor mitologici? Sau, de ce nu, pe Bănel Nicoliţă?
    La urma urmelor de ce ar fi exclusă abordarea asta? Sunt tot vedete şi ei!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu dom'le, aşa e concepută lucrarea: cu Monroe, Isabelle Adjani, Bergman... E fără centuriste, dacă-mi permiţi să fiu sinceră. :)

      Ștergere
  4. Aaaaa! Păi asta-i cum ai zice că acceleraţia gravitaţională e 9,8 numai la Hollywood, că la Bucureşti e 12!!!
    Newton nu auzise de chestia asta, să fiu iertat!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Păi, aşa pare să fie: la Bucureşti e 12.
      Noi nu avem star system. La noi, cei care ar trebui să fie staruri, geniali actori, trăiesc modest între casă şi teatru. Când vrea să trăiască mai bine, starul face un compromis şi joacă într-o telenovelă. Uneori reuşesc să înnobileze, să umanizeze scenele în care apar ei, dar, în sinea lor, ştiu şi ei că se prostituează.
      La noi se numesc "vedete" nişte fete şi băieţi de mahala care, dacă nu le-a plăcut cartea, s-au făcut cântăreţi, prezentatori de showuri tv etc. La noi, artiştii nu beneficiază de eticheta "star". Doar guriştii, maneliştii şi curvele de mâna a doua (alea de mâna întâi fac politică).
      Profesoara noastră nu se putea raporta în lucrarea ei decât la staruri de "dincolo".

      Ștergere
  5. Păi aia e. Star System e un concept care nu se poate referi la un nr limitat de persoane. Pe de altă parte mă îndoiesc până la culme că Bette Davis avea vreun doctorat şi că dacă ne-am uita în viaţa ei de dincolo de ecran ar fi mai brează decât... oricare din vedetele noastre pe care le dispreţuim. Nici Monroe, nici Bergman niciuna. Am găsi droguri, imoralitate până la Dumnezeu şi-o palmă mai sus, tot tacâmu'. Că noi le considerăm curve de mâna-ntâia, adicătelea de admirat... oare noi mai ştim ce admirăm?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Frate Cârco, vorbim de lucruri diferite.
      Mai întâi, "star" înseamnă un artist care sclipeşte de talent şi e recunoscut de public şi critici în mod repetat. Capătă o cotă. I se creează o imagine. Imaginea e conservată, îngrijită, vândută scump, iar el, artistul se ridică mereu la nivelul aşteptărilor. E exigent cu el, se teme de plafonare, MUNCEŞTE, se perfecţionează...
      Numele şi personalitatea sa artistică rămân un reper şi după ce trece în nefiinţă.
      (Uite că mi-ai pomenit-o pe Bette Davis, care nu mai e, dar te-ai dus direct la ea!)
      Ce face artistul în viaţa lui privată, ce vicii, obsesii, ambiţii, angoase are, atâta timp cât pe scenă sau pe peliculă nu se văd, nu contează.
      America are o industrie şi un cult al starurilor.
      Noi nu avem decât staruri lăsate la voia întâmplării. Gina Patrichi, Valeria Seciu, Mariana Mihuţ, Olga Tudorache, Leopoldina Bălănuţă nu sunt cu nimic mai prejos ca Bette Davis, dar au fost încarcerate pe scena de scândură a teatrului. Au avut ghinionul să trăiască într-o ţară comunistă de rahat, cu graniţe închise. Niciun scenarist român nu a creat roluri pentru ele. Niciun regizor nu le-a distribuit în filme. Să ne amintim ce actriţe jucau în filme româneşti, care erau, oricum, nişte porcării? Nişte nulităţi. Marga Barbu, Irina Gărdescu...
      Acum, când am putea să avem o industrie de staruri, fabricanţii ei nu ştiu ce e ăla star. Şi te pomeneşti cu Nicoleta Luciu pe post de actriţă...

      Nu, n-am spus că starurile americane au doctorate şi viaţă de schimnici. Am zis că doar acolo există un sistem de făcut şi menţinut statutul de star.
      De-aia în lucrarea despre care pomeneam, autoarea a ales să studieze profilul câtorva vedete americane.

      La noi, pentru numele lui Dumnezeu, ordinarul de Tatulici a reuşit să facă nişte clasamente halucinante în care Dan Diaconescu a ocupat locul întâi la ziarişti. Atunci, cum să vorbim despre scală de valori la români?

      Ștergere
    2. Da, oricât vom discuta nu vom epuiza niciodată motivaţia cultului americanilor pentru vedete. Problema e că, în esenţă, chiar diferită fiind calitatea lor, ale noastre provin exact din maimuţărirea acestui cult unde nu valoarea e pe primul loc ci "reuşita", NOTORIETATEA. Or, aşa stând lucrurile eu mă întrebam: după ce va elabora această teză, se va reduce procentul de tâmpiţi analfabeţi produşi de entuziasta noastră profesoară de română?
      Ai remarcat că "m-am dus chitit" pe Bette Davis. Păi în anii 60 vinerea era Telecinemateca, iar filmografia ei ne-a făcut şi nouă şanţ pe creier. Acesta-i unul din cele mai simple motive ale faimei divei în România. Fii sigură că generaţia actuală nu prea a auzit de ea. Arată-i omului zi de zi aceeaşi figură şi vei face din ea un star. A se vedea Andreea Esca. În fine, m-am lungit cam mult. Merci pentru răbdare.

      Ștergere
  6. PS - Poate să ai dreptate şi definiţia starului să fie aceea, deşi te contrazici. Nu prea am găsit talentul care sclipeşte-n fruntea lui Silvester Stallone, nici aprecierea criticilor, ci doar recunoaşterea publicului. E unul care a reuşit şi asta face admiraţia publicului. A, şi lipsa unui alt model cu care să fie comparat. Esenţial, numărul de apariţii.

    RăspundețiȘtergere
  7. Am nedumeriri, Cârco...
    Nu era bună Telecinemateca? Ne-a hărţuit prea mult cu Bette Davis? Nu mi se pare un "noroc" faptul că generaţiile tinere nici n-au auzit de ea.
    Ţi se pare că Andreea Esca e un star?
    Stallone e un actor popular. Atât.

    Mi se pare extraordinar că, în România zilelor noastre, o profesoară de română a ales o temă atât de curajoasă şi nonconformistă pentru lucrarea ei de doctorat. Că nu s-a apucat să redescopere ce mare prozator a fost Sadoveanu, dacă o fi fost.
    Sunt convinsă că această profesoară nu scoate tâmpiţi pe bandă rulantă. Cred că ştie să le capteze interesul şi să-i împingă spre citit.

    RăspundețiȘtergere
  8. Mda, discuţia este interesantă şi sper că nu te agasează, motiv pentru care continui. Nu am spus că nu era bună telecinemateca. Ştiu însă că altceva nu era. Te-ntreb şi eu: Crezi că dacă azi ar fi reluat acel ciclu, ar avea ceva audienţă?
    În felul acesta cred şi eu că ai dreptate, şi mie mi se pare extraordinar că o profesoară de română a ales un asemenea subiect. Mi s-ar fi părut însă şi mai extraordinar dacă acesta ar fi fost numai un hobby al ei, de pe urma căruia n-ar avea niciun folos. Aşa, îşi va afişa înaintea profesiei particula dr. şi va cere să fie preerată în faţa altora ca ea, care este foarte posibil dă fie doctor în limba română, dar fără dreptul la particula dr.
    Îmi pare rău dar, ne place sau nu, Andreea Esca este deja o vedetă, a intrat şi-n manualul de istorie, iar Silvester Stallone este un star hollywoodian, chiar dacă nu-ţi place. Mie mi-e mai indiferent decât vedetismul Escăi. Oricum nu dau multe parale pe Staruri în general, iar pe cele autohtone nici atât, dar independent de asta sunt destui care ştiu vieţile vedetelor pe dinafară dar scriu cu virgulă între subiect şi predicat. Dar nici asta n-are importanţă, la vot ei contează absolut tot cât mine, sau cât orice altcineva, fie el şi Prof.dr. în mitologia vedetismului, pardon Star System.

    RăspundețiȘtergere