Întâlnire cu un Pieţar

A făcut Dreptul şi arte marţiale. Trăia din indemnizaţia de revoluţionar plus reparat centrale termice, instalaţii electrice, maşini de călcat. Rufe.

Începând din ianuarie 2012, trăieşte din “plus”, că indemnizaţia i-a fost tăiată.

Face Piaţa Universităţii zilnic, de când a început. În ultima săptămână a absentat, ca să repare două maşinării de încălzit. “Plusul” a devenit important, vital, unic.

Azi a revenit în grupul revoluţionarilor care-şi strigă revendicările, în pofida lui Mărieş. Care vrea să fie recunoscuţi doar revoluţionarii din intervalul 14 – 22 Decembrie, 13.08. De ce zero opt? Că atunci s-a săltat elicopterul ce-l conţinea pe Ceauşescu. La zero-nouă începea lovitura de stat.

Povestea e sublimă, absurdă şi ştiinţifico-fantastică.

Omul relatează Percepţii Personale Obidite. Chit că a fost S.P.P-ist la Iliescu (cel mai disciplinat preşedinte) şi la Constantinescu (cel mai drăguţ şi disciplinat preşedinte).

Cică uneori, în Piaţă, numărul celor care poartă încălţări identice e dublu faţă de cel al manifestanţilor nevinovaţi.

Cică lectorul universitar care a vorbit în parlamentul european e o  Mânărie Absolută.

Cică ultraşii galeriei Steaua sunt plătiţi cu 2000 de lei  pe lună de UNPR, ca să-i aibă la dispoziţie, la diverse acţiuni, începând cu prima seară a Pieţei, când cu incendierea unor tomberoane şi chioşcuri de tablă şi până la alegeri.

Cică lui Băsescu îi e frică, dar îi convine Piaţa, că nu putea, altfel, să scape de Boc. Adică nimicuţul Boc descoperise că poa’ să se opună demisiei prin nescrierea ei şi se ţinea pe post, ardeleneşte.

Cică Boc, după ce că era prost, mai era şi CONTRA afacerii Roşia Montana.

Ungureanu e PRO. 

Cică, cică, cică!…

Cine are vreme de analizat bârfele din Piaţa Universităţii, e liber s-o facă.