joi, 2 iulie 2009

Daruri pe timp de criză




Dacă ai mâncat ardeii copţi sau dulceaţa din borcan, nu-l arunca! Păstrează-l!
Aşa gol cum e şi bine spălat, il poţi dărui cuiva. De preferinţă unei femei. Îi va găsi imediat o întrebuinţare: pixuri, creioane dermatograf, alte nimicuri de atârnat la gât sau în urechi…











Cu puţină vopsea de ulei şi bronz de zugrăveală, dacă eşti inclusiv în criză de timp, il poţi ornamenta aşa. Câteva linii întâmplătoare vopsite la interior, apoi “clătirea” cu bronz lichid şi lăsatul la uscat cu gura în jos. Urmezi întocmai procedeul pregătirii unei ceşti pentru ghicitul în cafea.











Dacă eşti meticulos, ai timp berechet şi vrei să te joci, procedezi pentru interior ca mai sus, apoi înzorzonezi şi exteriorul cu mici “gunoaie” colorate.
Pentru “travestire” totală, înfăşori sfoară în jurul gâtului şi maschezi zona în care se înfileta capacul. Aplici lac incolor de mobilă şi laşi să se întărească. Apoi îl îmbraci în tot felul de firicele colorate, mărgele, bile şi orice rest textil pe care nu l-ai aruncat, de leneş ce-ai fost.
















Poţi supune aceluiaşi tratament cutiile de tablă în care ai cumpărat ceai sau cafea.

Ca să ajungă de nerecunoscut, e nevoie de: grund pentru metal (primul strat), culori tempera cu care pictezi orice-ţi trece prin cap (după ce grundul s-a uscat perfect) şi nişte lac incolor, mat, pe care-l poţi aplica în strat subţire cu o pensulă de vopsitorie.

10 comentarii:

  1. Si daca ce spui tu ar ramane la nivelul de idee- tot este foarte frumos!
    O zi frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  2. Foarte dragute , renata , vorba dieldei .
    Trimite-mi si mie te rog doua duzini ca sa puna Coca dulceata de fragi .
    Ca sa nu zici ca nu incurajez "arta" oriunde dau de ea :))

    RăspundețiȘtergere
  3. @ Anonim: Cu siguranta ca pentru dulceata sunt create obiectele astea.
    Ma gandesc sa pastrez niste bucati de branza in vasele de lut desoperite in paleolitic. Trebuie sa vorbesc cu cei de la muzee, ca sa le spun despre idee...

    RăspundețiȘtergere
  4. Întîi salut noul vizitator: incertitudini. Bun venit şi te mai aştept. O să-ţi întorc vizita, curând.

    Mihaelei...
    Adică te-ai fi oprit la borcanul numărul doi? Ăla vopsit? Mie ăla mi se pare nici cal nici măgar. E adevărat că ultimul e cam încărcat, dar e vorba de dispoziţia din timpul lucrului.

    Dielda, mersi de vizionare! Din păcate eu am rămas în urmă cu lectura, dar recuperez.

    RăspundețiȘtergere
  5. @renata

    Principessa, am incercat si eu reteta: am dat grundul la pensula, am lasat cutia sa se usuce, cu gura in jos, cand am incercat sa vad daca s-a uscat grundul... am sesizat o usoara exfoliere, intr-o parte, aproape de gat.
    Principessa, am apucat cu unghiile foita si... tot grundul a cazut ca o camasuta de noapte cu bretele de pe o domnisorica prea grabita.
    Ce ma fac, Principessa, e doar o cutie din tabla, ca daca nu era cutie... stiam eu ce sa fac.
    Poate am gresit la grund, era alchidic, trebuia musai ca sa pun unul epoxi-poliamidic, trebuia sa fie unul bogat in zinc, HS?

    Bordelezu - si manjit... si catranit

    RăspundețiȘtergere
  6. Borde!
    Tu mă minţeşti! N-ai încercat să vopseşti cutii. Vrei doar să mă pui la colţ cu o leacă de chimie organică.
    Răspunsul meu de specialist onest este: HABAR N-AM!...
    În Oraşul Vechi încă există câteva magazine de chimicale unde vânzătorul e un adevărat Spiţer.
    Te duci, îţi spui păsul, îţi înşiră 3 cutii pe tejghea, ca trei dorinţe. Zice: ăsta face aşa, aşa, se usucă mai greu, dar aderă mai bine; ăsta trebuie dat repede, altfel lasă urme pensula;ăsta...
    Tu deja ai ales, ţii cutia în braţe ca pe un trofeu, îi spui gata, pe-ăsta îl iau...
    Acasă încerci să citeşti instrucţiunile, sunt scrise cu font 8, nu se văd nici cu lupa, ceva mai mic e scrisă compoziţia chimică.
    Te gândeşti la mustaţa lui "pe oală", îţi imaginezi că un tip cu-o asemenea mustaţă ştie ce vinde, aşa că mergi pe mâna lui şi te apuci de grunduit. Nu se exfoliază, merge brici, culoarea e nasoală, culoarea vieţii pe care o trăim, culoarea "ridzi", un maron roşcat.
    Nu se exfoliază.
    Ca şi viaţa pe care o trăim.

    Şi-acum să-ţi spun marele secret: dacă degresezi suprafaţa cu alcool, poţi picta liniştit, fără grund. Cu grund priza culorii e mai sigură.
    Am băgat grundul în propoziţie ca să pară mai ştiinţific.
    Lacul e secretul!
    dyo mat! (nu visa DYO să le fac reclamă aşa...)
    Aşa că lasă-te de cioace!
    Caută un vânzător de vopseluri, pigmenţi şi alte alea, de modă veche. Te rezolvă el.
    Tu doar trebuie să găseşti ceva de pictat pe-o cutie de cafea!
    Spor la treabă!

    RăspundețiȘtergere
  7. Principessa, am prins spilul, tot secretul consta in degresare!
    Daca-i degresezi cum trebuie p-astia unsi cu toate alifiile, ii zugravesti cum trebuie!
    Asta e!

    Bordelezu
    Ehe... daca nu era cutie... gata unsa...

    RăspundețiȘtergere
  8. Ăştia de care vorbeşti tu, Borde, sunt muiaţi în untură de porc. Greu de degresat. De-aia trebuie procedat la ardere. Benzină, brichetă... n-avem ce face cu detergenţi, săpunuri şi solvenţi organici...

    RăspundețiȘtergere