duminică, 12 iulie 2009

Scris de duminică

Să nu devenim anaforici!
Să nu pritocim la infinit ideea că ministrul tineretului şi turismului ne trage pe linie moartă, când ministrul turismului vrea să ne elimine de pe harta turistică a planetei. Când toţi ceilalţi miniştri trag cât pot să ne elimine din calcul.

Să fim lucizi şi să ne întoarcem cu toată atenţia spre ministrul miniştrilor. Altfel spus – primul ministru.

Ce face el, în ultima vreme? Se joacă aplicat cu roboţi chirurgicali pe care îi asimilează roboţilor de bucătărie şi extrage seminţe din ardeiul gras.

Această activitate prim-ministerială care a făcut înconjurul presei dovedeşte doar în al doilea rând că avem un prim-ministru oligofren.
În primul rând dovedeşte pupincurismul celor care l-au lăsat să se joace cu un robot chirurgical, apoi au permis mediatizarea pocinogului.

Ca urmare a emoţiei pricinuite de joaca respectivă, dl. Boc emite pe cale bucală următoarele cuvinte care, indiferent că ar fi ordonate pe verticală sau pe orizontală, duc la o zicere incoerentă, aproape la fel de incoerentă ca toate manifestările orale ale acestuia.

”Îmi amintesc acum că am văzut, şi nu ştiu dacă e bună comparaţia, dar când s-a dat telefonul de urgenţă de la casa lui Michael Jackson, a fost vorba de proceduri, nu de persoane. A fost vorba de proceduri şi în câteva minute, indiferent de cine a fost vorba, s-a ajuns să se dea sfatul necesar şi să ajungă ambulanţa. Aşa ceva avem la Spitalul de Urgenţă Floreasca, pe sistemul celor cinci coduri, unde fiecare pacient primeşte îngrijirea de specialitate în ambulanţă sau aici, în funcţie de tipul de probleme care au apărut. Dorinţa este să multiplicăm acest tip de sistem”.

Dacă voi, cititori ipotetici ai acestei declaraţii, îi găsiţi:
- sens
- legătură cu achiziţionarea a 10 roboţi chirurgicali de către ministrul sănătăţii
- legătură cu faptul că în spitale lipsesc vata, compresele sterile, faşa, medicamentele antialgice,
vă rog să mă lămuriţi şi pe mine.

N.B. : Fac o precizare de slujbaş al sistemului sanitar.
Achiziţia a 10 roboţi chirurgicali costând 9 milioane de euro înseamnă, în primă fază şi singură fază sigură, perceperea comisionului de către cel care face şi semnează cumpărătura.

În fazele următoare, unde presa nu mai are acces şi nici interes, aceşti 10 ma(i)muţi vor suferi o depozitare provizorie, până ce se vor specializa câţiva chirurgi în utilizarea lor. Lucrul acesta se va întâmpla de îndată ce vor fi bani în sistem. Cum bani în sistem nu sunt, depozitarea se va prelungi. Dacă totuşi unul dintre spitalele beneficiare va avea personal calificat să utilizeze maşinăria, va constata cu tristeţe că nu poate fi integrată blocului operator, din motive de soft pre-existent.

Va urma o procedură banală, în urma căreia se va concluziona că softiştii lor sunt mai hard decât ai noştri, prin urmare obiectul va fi mutat mai la subsol sau mai în curte, în ultimul caz fiindu-i aplicat un nou strat de folie impermeabilă peste ambalajul prevăzut de transportator.

În vremea asta, la spitalul de arşi se moare din lipsă de cardiotonice şi analgezice în perfuzie.

La fel de normal cum eu scriu pe blog şi fumez, în timp ce unii locuitori ai sectorului 4, în care vieţuiesc şi eu, se uită cum le-a ajuns apa până la congelatorul frigiderului şi câinii lor, un metis şi-un pechinez, inspectează lumea tulbure şi lichidă care a ocupat curtea, dintr-un loc de maximă siguranţă, o masă scoasă pe fereastră în chip de terasă pentru căţei.

Cât or fi muncit autorităţile, ca să ne ajute să observăm că oameni amărâţi, care stau pe străzi necanalizate, îşi tratează animalele de companie ca pe nişte egali, îngrijindu-se mai întâi de ele, şi mai apoi de frigider?

7 comentarii:

  1. @renata

    Citind ce-ai scris, mi-am adus aminte de o replica data de Victor Ciorbea, intr-o emisiune de Vorbe Grele, dupa ce gazda facuse un inventar al averilor familiei primului marinar al tarii:

    "Şi Maria Antoaneta se întreba ce are poporul francez cu ea. Ani de zile s-a întrebat înainte de execuţie."

    Trec peste faptul ca o fetica ce se uita toata ziua la OTV si, din cand in cand, pe alte posturi TV, ce scrie si ea la ziar, a caracterizat, recent, prezenta fostului prim-ministru pe ecrane ca fiind "ridicola", comparabila cu ce vede dansa la OTV.

    Aparent, replica amintita nu avea nici o legatura cu subiectul in discutie, si nici acum, se pare, nu are legatura cu ce-ai scris, numai ca, din moment ce mie ea mi-a venit in cap tocmai cand citeam textul tau, ma intreb: daca are cumva o legatura si cu un subiect si cu celalalt?

    Bordelezu

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu ştiu, Borde...
    Eu scriu doar ce cred eu, uneori mă bazez şi pe ce ştiu. :)

    RăspundețiȘtergere
  3. eu cand l-am vazut zilele trecute pe doctorul ala roman plecat prin cele strainataturi vorbind cu atata "ardoare" de necesitatea achizitionarii robotiilor am stiut pe loc ca e doar din interes.ar fi fain de stitu cat a castigat el la afacerea asta. Oricum in rest ai perfecta dreptate.noi nu avem nici macar un sistem minimal sanitar pus la punct si avem pretentia sa fim la nivelul sistemului sanitar din Germania.spitale in coma multe in curs de inchidere sau inchise,care practic sunt absolut necesare vorbesc de spitalele orasenesti, si ei vor tehnica de varf si aia concentrata doar la Bucuresti.pana acolo D-ne fereste mor la sigur daca catadixeste careva sa deplaseze un elicopter pentru un amarat ca mine.

    RăspundețiȘtergere
  4. Codeus,
    În orice contract există un comision invizibil. 10% e de bun simţ.

    RăspundețiȘtergere
  5. pai tocmai ,interesul poarta fesul stii vorba asta. ce vroiam sa atrag atentia e ca nu-l durea pe doctorul ala nici la 14 metri de bolnavul roman
    sau de sistem
    vorbea cu atata ardoare doar pentru bani

    RăspundețiȘtergere
  6. Cody, lucrurile stau cu mult mai tragic decât observăm noi episodic, accidental, din afară...
    Poate într-o zi o să povestesc pe blog cum funcţionează aprovizionarea unui spital. Nu cu alimente doar, ci cu tot ce se consumă acolo. Inclusiv medicamente.
    Nu ştiu dacă merită, însă.

    RăspundețiȘtergere
  7. Ce frământări duminicale pot avea unii oameni! Norocul meu că am fost extrem de ocupat cu încinsul grătarului în spatele blocului, cu întorsul micilor, cu pusul berii la rece, cu partida de table de pe banca de la stradă, cu spartul seminţelor, cu datul la maxim al manelelor, nu mi-am văzut capul de treabă. Altfel, cine ştie, poate mă apucam să citesc rândurile astea negre şi-mi aminteam câtă şpagă am dat la Urgenţă, când mi-au cusut buzunarul ăla croit de Fane Cuţitaru’. Iar când amintirile mă chinuiesc îmi vin dracii şi iar ieşea tămbălău cu poliţie şi salvări.

    RăspundețiȘtergere