duminică, 4 aprilie 2010

O mare nedreptate

Nu ştiu… Azi, parcă toţi televizioniştii s-au televi-zorit să se arate pătrunşi de sacra sărbătoare pascală, altfel decât în alţi ani.
Pe scaunele din studio, unde până alaltăieri, că ieri deja o lăsaseră mai moale, s-au înfruntat în patimi politice doamne şi domni care dacă nu se insultau, vorbeau toţi deodată, chinuindu-ne nouă auzul, azi au apărut nişte invitaţi de excepţie pe care nu i-a mai văzut nimeni, niciodată, nişte neprihăniţi, la minte, mai ales, care au despicat firul în patru precum apele în două, pe tema religiozităţii poporului român.
S-a analizat îndelung dacă dusul la biserică înainte de decembriadă era prin vocaţie sau prin ricoşeu.
O cucoană cu ochelari, nici suficient de tânără ca să aibă o scuză, nici suficient de în vârstă ca s-o treci pe trotuarul celălalt cu forţa, zicea într-una, că să ne amintim cum se opreau străzile atunci… Nu-i imposibil să se fi referit la circulaţie, dar eu nu-mi mai amintesc dacă se oprea.

O faţă bisericească în civil a explicat, cu accent german, ceva legat de semnificaţia hainelor noi, albe, proaspete, pe care le îmbracă omul de Paşte şi - Cel de Sus să mă ierte! - aşa cu poftă rostea “proaspete”, că mie îmi zbura gândul la nişte chifle crocante, abia scoase din cuptor, că eram înaintea prânzulului pascal.
Doamna cu ochelari i-a zis, cuprinsă brusc de admiraţie cuvioasă : “O mare dreptate aveţi!” şi a argumentat, repetând, de vreo două ori către telespectatori “şi dânsul are o mare dreptate”, că mi-a trecut cheful de pâine caldă sau de cozonac, fiindcă era prima oară când auzeam că cineva are o dreptate, poate există cei care au două dreptăţi, poate sunt unii, fericiţi, că au toate dreptăţile de partea lor.

Moderatoarea, care de regulă stă deontologistic cu un umăr repezit în faţă, ca în atacul de la Smârdan filmat bust, acum şedea rezemată cu ambii omoplaţi de spătar şi se uita blajin către tavanul studioului, de unde venea lumina reflectoarelor, cam ca aia divină, dar mult mai aplicată.

Am schimbat canalul. Peste tot era la fel: ni se ordona “e Paşte!”, parcă s-ar fi ordonat “Foc!”
Am închis televizorul.
Am ieşit la plimbare.

Afară era cu totul altfel.
Soarele, iarba, pomii, toţi şi toate ştiau că e o zi specială, deşi n-aveau televizor şi se comportau exact cum se cuvine.
Până şi maidanezii cartierului, cu bănuţi galbeni în ureche, zăceau mulţumiţi, îşi făceau siesta după micul dejun, semn că resturile cinei târzii a oamenilor, de după Înviere, le parveniseră în mod corespunzător.

8 comentarii:

  1. Da, astazi a fost ziua manipularilor religioase pe la toate televiziunile de stiri. Doamne cate am aflat ca se intamplau inainte de decembriada! Cum intrau propagandistii in casele oamenilor si-i cautau de oua! Cum trebuia luni sa te duci la securistul pe intreprindere ca sa te spovedesti de pacatul de a sarbatorii Pastele!

    Recunosc ca nu-mi aduc aminte si, din simptomele pe care le-ati observat la mine, v-as ruga sa-mi spuneti daca n-am un inceput de Alzheimer.

    In schimb, tin minte ca, inainte de cutremurul din 77, ma duceam in Piata Amzei, unde era un magazin alimentar mare (in fata Teatrului Ion Creanga) de unde luam "bunatati". Mai un pastrav bulgaresc, mai niste sunculita presata, mai o carnita de purcel, curcan unguresc, miel, mai niste semipreparate suficient de bune ca sa mai cumperi si altadata. Dupa 77 lucrurile s-au mai schimbat in rau dar, daca erai suficient de tenace tot apucai ceva bun. Cand a inceput aiureala cu plata datoriilor cu orice pret, abea atunci a fost greu cu Pastele. Dar si atunci, ma urcam in masina si o luam spre Giurgiu, unde era imposibil sa nu gasesc ciobani care sacrificau miei pe camp si gospodine cu oua in fata portilor. Daca erai rabdator, mieii apareau in magazine la o zi, doua dupa Paste. Din punct de vedere culinar, n-am ratat niciun Paste de prin 1963 si pana astazi.

    Cu partea religioasa, la fel! Nu-mi amintesc sa nu se fi tinut slujba Invierii in vreun an. Nu-mi amintesc sa fi umblat potere pe strazi ca sa aresteze pe cei care se intorceau acasa cu Lumina. Dupa cum, nu-mi amintesc sa nu ma fi dus la serviciu fara oua rosii si cozonac ...

    Am trecut de faza revoltei. Sunt scarbit de aceste manipulari grosolane, manipulari care-mi aduc aminte de cele doua ore de program TV romanesc. Noroc cu bulgarii in Regat si cu sarbii prin Ardeal.

    Erau tot felul de lipsuri dar tot puteam sa ne chivernisim si sa mergem sa dam de pomana la cimitir. Aveau cersetorii saci de plastic umpluti cu oua, pasca si cozonac. Astazi? Astazi n-am mai fost la cimitir. Nu inteleg nici eu de ce m-am inrait. Poate ca m-am saturat de cersetori cu mertzane si palate cu turnulete, poate m-am saturat de fariseism.

    N-a fost foarte bine inainte de 1989 dar nici acum nu e bine. La 20 de ani suntem mai rau decat de unde am pornit. Sau, daca ne raportam la anii post WWII, suntem cam pe acolo: fara industrie, multi fara case, salarii de mizerie si datorii inrobitoare ...

    ALM

    RăspundețiȘtergere
  2. Mă bucur că am rezistat tentaţiei de a apăsa pe telecomandă. Toate aceste preudo-dizertaţii intelectualo-religioase sunt doar o paradă tristă şi inutilă. Credinţa o poartă fiecare în suflet conform educaţiei şi culturii sale. Este un sentiment atît de intim, încît mi se pare total nepotrivit să despicăm firul în patru pe ecranul televizorului.
    Îţi doresc sărbători frumoase în continuare !

    RăspundețiȘtergere
  3. Cu sedintele astea televizate au stricat toate Sarbatorile- si Craciunul, si Pastele.
    Chiar si celelalte- cite un sfint mai important sau altceva- in acele momente afli la tv o gramada de aiureli despre ce fac si desfac la sarbatoarea respectiva "fetele de maritat" sau "flacaii din sat", ca si cum lumea rurala ar mai fi aia de pe vremea lui Cosbuc.
    Te asalteaza stiristii cu sarbatorile pina nu mai suporti sarbatoarea in sine. Eu zic ca, de sarbatori, ar fi bine sa stea televizoarele inchise. Incepind cu vreo doua saptamini inainte.
    Hristos a inviat!

    RăspundețiȘtergere
  4. Domnule ALM,
    Dacă e să ne compromitem definitiv devenind nostalgici, :))), parcă şi la Leonida era bun totul, şi aveau cofetăriile o îngheţată numită "casata" care ori eram eu copil prost pe vremea aia, ori m-a lăsat memoria, dar era tare bună, ca şi profiterolul de la Scala!
    E posibil ca toate amintirile noastre să fie aureolate din pricina vârstei...
    Dar dacă m-aţi stârnit, îmi lipseşte braga din Constanţa şi porumbul fiert cu multă sare, care mirosea înnebunitor de plăcut, în bîlci, la marginea Eforiei, unde trăgeai la "tir" în răţişoare de tablă şi câştigai ursuleţi de pluş.
    Să tac, fiindcă cine mai trece pe-aici şi ne citeşte, o să creadă că avem fiecare câte 100 de ani.

    RăspundețiȘtergere
  5. Matilda,
    cred că, totuşi, culmea făţărniciei şi-a nesimţirii, ca să folosesc un cuvânt la modă, a atins-o tot coana Udrea, când s-a declarat bucuroasă că are cine aduce Lumina, şi anul acesta.
    Dacă o ţinem în ritmul ăsta, prevăd că, peste vreo 2 ani, ştiriştii vor prezenta elucubraţiile lor bisericoase costumaţi în patrafire, ca să pară mai pătrunşi de sentimentul religios.
    Pe de altă parte, mă întreb frecvent, de ce, pe criză, pe lipsă de bani şi personal, nu poftesc preacuvioasele călugăriţe să facă muncă de infirmiere în spitale, voluntariat?
    De ce nu preiau orfelinatele în administrare, de ce nu stau cu persoanele cu dizabilităţi? De ce nu se îngrijesc de bătrâni singuri şi neputincioşi?
    Abia atunci m-ar convinge că renunţarea la plăcerile lumeşti e o vocaţie pentru unii, şi nu o fugă în afara civilizaţiei, un fel de viaţa la ţară, cum o da Dumnezeu...

    RăspundețiȘtergere
  6. Adevărat a înviat, Ina!
    Şi adevărat grăişi! Televizoarele închise, fraţilor, de sărbători, înaintea de-a fi jupuite de ultima umbră de miracol.
    Dar uite că numai la un click distanţă de blogul meu, Roxana Iordache, receptând probabil şi ea acreala naţională cu privire la cucernicia de vitrină cu care suntem asaltaţi, încearcă să repună preoţimea în drepturile ei, cu un citat biblic.
    Biata, deşi o face oarecum subtil, nu realizează că lucrurile sunt cu mult mai complicate decât par.
    Iară harul nu e asigurat, ca o pensie, tuturor celor care se decid să se facă popi.

    RăspundețiȘtergere
  7. Nostalgici, stimata Renata? Pai noi avem termene de comparatie! Iar un copil, fie el cat de "prost", este adevarul intruchipat: ce e bun, e bun! Sau, cum zic copiii, papa bun!

    Apoi, nostalgia poate fi ostoita cu o vizita in Bulgaria. Si la unguri, dar nu rezista masina pana la Arad. Credeti ca mint? Anul asta 500 de turisti pe litoralul romanesc si 8000 pe cel bulgaresc. Majoritatea la papa bun! All inclusive! Dupa milioanele de euro azvarlite pe Land of Choice ...

    Azi am facut imprudenta sa deschid televizorul la stiri. Bucurie mare! Casele de sanatate propun un program al lor pe banii nostrii. Un program inacceptabil pentru medicii de familie. Si ce credeti ca am auzit? O matracuca de avocatoaica pretindea ca medicii sa presteze si in pielea goala, fiindca au depus Juramantul lui Hipocrat!!! Ba chiar sa plateasca din buzunar retetele pe care nu le mai deconteaza casele de sanatate! Apropo, la Spiru Haret exista si sectie de drept?

    Oare am innebunit cu totii? S-a topit orice urma de ratiune si bun simt?

    ALM

    RăspundețiȘtergere
  8. N-am văzut ştirile de azi, ALM...
    Vorbind de medici, incredibil de mulţi îşi respectă jurământul. Dar tot incredibil de mulţi şi-l încalcă.
    Problema noastră, nu a lor, e să stabilim ce înseamnă încălcarea acestui jurământ.
    Despre asta trebuie vorbit, înainte de-a stabili cine îl încalcă şi cine îl respectă.
    Veste proastă: la Spiru există secţie de drept, din câte am auzit eu.
    Veste bună: nu există secţie de medicină şi, cu ani în urmă, s-a desfiinţat şi cea de farmacie.

    RăspundețiȘtergere