marți, 14 septembrie 2010

Ce mică e lumea. Şi ce neagră.

Acu’ zece minute mă aflam pe un blog învecinat şi mă uitam la o poză cu Wesley Snipes, gândindu-mă ce mică e lumea, nu s-a-mplinit o săptămână de când l-am văzut într-un film de-ăla rău, care susţine mitul că americanii sunt cei mai buni şi la filme, nu numai în general.
Acuma, problema e că nu mă pot abţine şi trebuie să vă povestesc filmul.

Va’zică Wesley Snipes e poliţist la omucideri, unul mai doxat ( sunt câteva cadre şi frânturi de dialog care te familiarizează cu ideea) şi anchetează o crimă la Casa Albă. Mortul e o fată. Fata e iubita fiului Preşedintelui. Toate indiciile te fac să crezi că beizadeaua e criminalul şi detectivul nostru e chitit să-l înfunde pe băiat, cu orice risc. ( Acţiunea e destul de tensionată, cam la “rosul unghiilor”, dar caut să mă dezvăţ).
Singurele chestii care mă fac circumspectă sunt două:
1) americanii nu-şi permit să ia instituţia prezidenţială la scărmănat decât, cel mult, în S.F.-uri şi
2) filmul e transmis de PROTV, ori postul ăsta nu calcă-n străchini, cu niciun chip.

Mai încolo, mă lămuresc că era dimpotrivă: nişte răi şi nişte fameni încercau să-l submineze pe Preşedinte prin fii-su, care o iubise cu adevărat şi că, evident, PROTV-ul nu dă filme care l-ar pune în dificultate faţă de instituţia noastră prezidenţială, nici măcar de dragul ratingului.

Finalul e minunat, Wesley Snipes joacă şi el cât poate de bine într-o scenă oarecum statică, în care “serviciile” nu prea ştiu ce atitudine să adopte faţă de o “cioară” ieşită din sistemul de aerisire fix în faţa Preşedintelui şi-o lasă să zică ce are de zis, eventual ce are de tras, noroc că omul negru e patriot şi bine intenţionat, preşedintele lor nu e preşedintele nostru, fii-su e nevinovat, filmul se termină cu bine.

Ce voiam să vă zic cu asta?
Mi-e teamă că am uitat…

6 comentarii:

  1. Ordinea ne face probleme!
    În cartea „Istoria culturii și civilizației”,ediția a II-a, vol. 1, la pagina 191, avem ceva de genul: „...este nu numai principiul rațiunii și al justiției, ci și al ordinei și organizării lumii.”
    Pentru mine, între „al ordinei” și „al ordinii” este o mare diferență, ca de la RESPINS la ADMIS.
    Poate editura bucureșteană Saeculum I.O trebuie să-și mute sediul în altă parte...

    RăspundețiȘtergere
  2. Mădălina, am zis?!
    Da. Am zis. Titlul e ăla care te demască şi zice despre ce ai fi vrut să scrii.

    RăspundețiȘtergere
  3. Ordinea, domnule Săceanu, îmi face şi mie probleme, mereu. Dar nu la genitiv-dativ. În sensul că, după ce fac ordine , nu mai găsesc nimic. :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Bine v-am regăsit, cu scuzele de rigoare pentru absenţa-mi care sper să fi trecut neobservată!
    Uneori lumea e mică. Poate fi şi neagră. Depinde în ce situaţie te afli şi locul în care te găseşti. Chiar dacă ai uitat ce voiai să zici, totuşi ai zis-o şi cine a citit cred că te-a înţeles. E mai rău de cei care nu ştiu ce să spună. Ca mine, de exemplu.

    RăspundețiȘtergere
  5. Unde nu ştii, domnule Ifim, ce să spui? Aici sau pe blogul fără ghilimele?
    Aici deja ai spus. :)

    ps: bine te-ai întors!

    RăspundețiȘtergere