miercuri, 1 decembrie 2010

Visul primei nopţi de iarnă

Se făcea că  era noapte, frig, ploua şi apa îngheţa pe crengi şi crengile păreau de sticlă. Dormeam. Şi-n vis dormeam! Şi-n somnul din vis, normal, visam. Mă simţeam foarte fericită fiindcă dormeam dublu şi visam dublu, în acelaşi timp.
Când m-am trezit, am fost uimită. De obicei visele suportă tot felul de interpretări, de la băbeşti la psihanalitice. Ăstuia al meu, visului, deşi aparent simplu, nu-i găseam nicio interpretare.
În fine! M-am sculat, am deschis televizorul, mi-am făcut cafeaua, am băut-o…
Apoi am văzut la Ştiri că e 1 Decembrie, ziua naţională.  Şi imediat am înţeles: visasem un vis patriotic.

4 comentarii:

  1. Uh, bine ca a fost doar un vis, doamna;)

    RăspundețiȘtergere
  2. Iar la micul dejun te-ai pomenit cu o realitate crudă, în sânge...

    RăspundețiȘtergere
  3. @hh
    a fost un vis, dar îl visează o mulţime de inşi.

    RăspundețiȘtergere
  4. @Florin
    Eu iau micul dejun la prânz. Realitatea crudă şi în sânge deja semăna cu o bomboană suptă parţial şi reintrodusă în ambalaj original, spre a fi oferită drept cadou, românilor.
    Bomboana era boc. I se dădea cu bunăziua de către armata română, fără să fie numit cumva.
    Am sărit peste masa de prânz şi-am ajuns direct la cină. Dar nici atunci nu-mi revenise apetitul.

    RăspundețiȘtergere