Maia are aur

Maia Morgenstern, eroina de la mina de aur, îşi smulge cerceii din urechi în photoshop, deşi ar fi fost cu mult mai mişto să-i scoată calm, aristocratic, dispreţuitor, fără pic de sânge.
Proteveul dă un clip publicitar CONTRA proiectului Roşia Montana.  Pe lângă alea multele, PRO.
Ăsta contra, trebuie că a costat cât alea multe pro, fiindcă Maia Morgenstern nu joacă în clipuri pe banii pe care nişte suptingineri minieri declară în faţa camerei că vor să muncească la ei acasă, în Roşia Montana.
Maia, actriţa asta de nivel mondial, colegă cu Mel Gibson, care îşi rupe cerceii de la urechi, bea Doncafé  într-un alt clip publicitar, cu aceeaşi naturaleţe. Numai cine n-a băut  Doncafé din greşeală, nu realizează cât de talentat trebuie să fii, ca să joci în clipul promoţional al unei lături colorate cu etichetă de cafea.
Văd că toată lumea bună de pe feisbuc şi din blogosferă dă clipul din mână în mână, în semn de solidaritate cu cauza aurului românesc.
Am muşcat şi eu momeala şi-am comentat, pradă emoţionalului,   dar am revăzut între timp filmul de vreo treizeci de ori, pe bloguri, pe feis, la teve, pe unde se dă, şi toţi zic că nu se dă suficient, şi-am constatat că, deşi e emoţionant, eludează tema principală. Dăm cu un pic de sos de roşii pe lobii urechilor, băgăm nişte boceală a capella pe fundal şi ne-am scos!
Nu e aşa, bre!
Noi ne propunem să fim împotriva exploatării de la Roşia Montana fiindcă se folosesc cianuri, nu fiindcă se dă aurul pe care-l avem noi şi nu-l vrem, unora care îl vor şi nu-l au.
Şi cianurile se evaporă la vreo 29 de grade Celsius.
Asta e problema!
Restul e advertising, Maia Morgenstern, "respect doamnă Maia!" şi alte reacţii.

În caz că nu e clar, detaliez: ce se evaporă, se inspiră.