duminică, 4 iulie 2010

Asiguratorul lui Dumnezeu

Văd că de trei zile se toacă portocaliu despre asigurarea caselor luate de viitură, o dată la doi ani. Nu cred că există asiguratori care să sară pe moldovenii sinistraţi, dar nici nu s-a găsit nimeni să-l domolească pe preşedinte, cu argumente, la subiectul ăsta.

Eu urăsc societăţile de asigurare. Din două motive:
1) Am avut CASCO 4 ani, la aceeaşi firmă, n-am făcut nicio boacănă şi, când am solicitat ca, la reînnoirea contractului, să-mi facă un discount, acolo, că am fost şofer cuminte, mi-au zis că nu se poate.
2) Era să-mi fac pensie privată acum doi ani şi…
Să vă spun cum a fost.

Intră în prăvălie un tip la vreo 30 de ani, că reprezintă societatea GRAVE şi vrea să-mi prezinte oferta lor. Mă uit la el, semăna cu Tudor Vladimirescu, numai că avea barbă şi-un sacou de culoarea măslinei crude. Încolo, tricou negru, pantaloni negri, pantofi negri, şosete negre. Dacă ar fi avut şosete albe, îl dădeam afară. Da’ le avea negre.
Luăm loc. Zic, beţi o cafea, zice, nu, mulţumesc, doar apă, dacă se poate.
Îmi explică cine e GRAVE şi ce vrea ea.
Eu, în tâmpenia mea cronică, mă bucur că se numeşte GRAVE, mi se pare ceva serios, sună bine cuvântul în sine, parcă auzi orga în catedrală.
După cinşpe minute de discuţii preliminare, tipu’ zice că e popă. Nu vreau să spun unde, fiindcă e o biserică deosebită, poate mai slujeşte şi azi acolo, poate cântă frumos, poate îl iubesc enoriaşii.

Ne concentrăm pe ofertă.
Aleg pensia privată.
Mă întreabă dacă sunt măritată. Zic “aproximativ”. Urmează şaizeci de minute de predică ortodoxă care se încheie cu remiză, fiindcă el o ţine pe-a lui, că Dumnezeu nu e de acord, eu, pe-a mea, că mie nu mi-a dat niciun semn că nu e de acord.

Trecem la contract, cu clauzele pe masă. Scoate un tabel cu calcule. Îmi dau seama cât sunt de bătrână. Ca să am dreptul la o pensie privată, trebuie să muncesc o lună pe an, fără bani, de-acum încolo.
În al doilea ceas de discuţie – deja îmi zicea “Renata dragă” şi eu îi ziceam “Părinte”, îmi relatase ceva, o evanghelie, semăna cu un film horror, ceva cu o apă îngheţată, cu unii cărora li s-au strivit fluierele picioarelor cu bâta, pe mine mă impresionează grav violenţa fizică, el povestea frumos, filmic, cu detalii de imagine - zic “Gata, m-am hotărât pentru pensie privată la GRAVE”.
Se luminează la faţă ca după împărtăşanie.

Semnez nişte pre-contracte dar, înainte de asta, profit şi eu de ocupaţia lui ca bugetar, îmi înfig ochii în ochii lui şi-l întreb: “Părinte, având în vedere toată discuţia anterioară şi ţinând cont de calitatea dumneavoastră principală pe pământ, aceea de preot – aţi avea curajul să mă minţiţi, în avantajul firmei GRAVE? Adică, sincer, mă sfătuiţi să închei contractul ăsta?”
În loc de răspuns, agentul îşi face semnul crucii şi zice “Aşa să-mi ajute Dumnezeu!”
Mi s-a pus un nod în gât şi-am semnat, fără alte comentarii.
M-am scormonit în portofel, al meu şi-al colegelor, că n-aveam juma de salariu la mine - prima rată - şi i-am dat banii.

Fix peste 30 de zile îmi vine acasă o înştiinţare de felicitări, că firma GRAVE m-a admis printre enoriaşii săi şi sunt fericita beneficiară a unei poliţe de asigurări, în caz de accident.
Turbez şi-l sun pe popă. Zice că îi pare rău că nu ne-am înţeles, dar GRAVE , pur şi simplu, nu face pensii private, dar pot beneficia de prima de asigurare în tranşe, când ajung la pensie. E ca o pensie.
Îl chem cu banii înapoi şi îl ameninţ cu un mare scandal în Duminica Tomii, la el în parohie, dacă nu se execută.
Tot încerca să mă calmeze…
Îi zic – Părinte! Una şi cu una fac două. Eu, spre deosebire de dumneavoastră, chiar cred în Dumnezeu! Nu vreau să mă asigur, ca o cobe, împotriva accidentelor şi împotriva bunăvoinţei Lui. Eu voiam pensie privată. Nu se poate, asta e! Poftiţi îndărăt cu banii!
Şi a poftit.

De-aia, când aud de societăţi de asigurare, mie îmi piere orice poftă de dialog.

12 comentarii:

  1. E clar.

    O lună sunt vinovaţi pensionarii, altă lună bugetarii. Ca în Minulescu. O noapte minte-n cinstea ei, o noapte minte-n cinstea lui. Mă rog, la Minulescu ploua.

    O să urmeze pe rând femeile, bărbaţii, mustacioşii, epilatele, ştampilatele, oripilatele şi tupilatele.

    Timp să avem, că de categorii care să fie împinse în marea luptă de clasă nu ducem lipsă.

    Acum e săptămâna neasiguraţilor.

    Că veni vorba de asiguratori, am vaga bănuială că firmele astea de asigurări şi reasigurări trăiesc ca în rai. Poae doar bancherii o duc mai bine.

    Dar despre bancheri numai de bine, că nu-i frumos să asmuţim câinii.

    Ăştia (câinii) spun tot. Azi am văzut cum îl lătrau pe unul de mama foculu. Îl făceau mincinos, hoţ, afemeiat. Ce era la gura câinilor.

    Noroc că el nu le pricepea limba, că îi trimitea la index.

    RăspundețiȘtergere
  2. ElZap, nu ştiu dacă ai remarcat ultima temă de învrăjbire pe care o propune preşedintele: Sănătate, Învăţământ contra Sinistraţi.
    De la bugetul acelora se va tăia, ca să le facă alte case amărâţilor.
    Probabil că nu găsise până acum un motiv de tăieri şi i l-au dat viiturile.

    RăspundețiȘtergere
  3. Asa, asa Renata, trebuie sa vedeti si voi ce inseamna lumea libera. Libera de principii si de predujecati, de credinta de de bun simt, ca la astea ma refer. Lumea libera sa-ti jecmanesti aproapele dupa norme scrise si sa-i bagi sub nas sa semneze exemplare dactilografiate cu litere mici pentru ca, "asa sa ne ajute Dumenezu", am fugit de comunism ca de dracu ca sa ne aruncam in bratele lui tac-su.
    Misto faza cu popa ce si-a gasit victima printre enoriasele alte parohii:)))
    La fel de buna ca poveste precedenta la care n-am avut vreme sa spun nicio vorba dar care mi-a amintit de bietul tata, basarabean plecat in lumea baibiclontului tau si care-i iubea pe ruznaci cu aceeasi pasiune si caruia boxul ii starnea un zambet ironic in coltul gurii insotit de comentarii ciudate despre bataliile legalizate in ring si despre pumnii incasati de catre unii la zotca:))
    Desigur, trebuie sa precizez ca era extrem de fericit cand incasatorii erau...sovietici;)

    Am uitat sa-ti spun ca numele lui tata era...Anatolie. Ca sa vezi ce ironie:))))
    La fel de ciudata era parerea lui despre jucatorii de rugbi dar asta poate o s-o spun cu alta ocazie.

    RăspundețiȘtergere
  4. A vrut sa fie: altei parohii.
    Oare de ce nu dai tu o sansa celor grabiti si ..cascati care-si inghit ori rasucesc vorbele sa si le mai indrepte, sa le fgaca lizibile?

    RăspundețiȘtergere
  5. hh,
    Bine că am lămurit după 50 de ani, misterul lui Anatol! :)
    Poţi corecta textul dacă revii pe "editaţi". Dar nu după ce l-ai postat. Nu ţine de mine.

    RăspundețiȘtergere
  6. Iată un motiv să nu faci nici ce face popa, dar nici ce zice el...

    RăspundețiȘtergere
  7. Uite, la paralela asta nu mă gândisem, Florine!
    Dar exact aşa-i!

    RăspundețiȘtergere
  8. GRAVE? Nu cumva era vreo firma americana? Atunci totul este explicabil. Ce sa mai faceti cu pensia?

    RăspundețiȘtergere
  9. Nu, Alexandru. Am modificat puţin numele firmei în textul de mai sus. "GRAVE" e un nume fictiv, astfel ortografiat. Firma e austriacă. :)

    RăspundețiȘtergere
  10. Domnule Alexandru, dacă puneţi un dublu ve, GRAVE al meu se va numi altfel, dar va suna la fel. Am pocit ortografierea corectă a numelui firmei. E austriacă.

    RăspundețiȘtergere
  11. Rea eşti, Renata :) Auzi, GRAVE :)))))) Adică mormînt!
    Eu am tot felul de asigurări, de casă, de bunuri, de maşină, dar pensie privată (adică asigurare de viaţă) am refuzat să-mi fac, din motive nu la fel de pitoreşti, ci pentru că trebuia să dau 100 de dolari pe lună timp de 10 ani, pentru ca apoi să iau 100 de dolari pe lună. Şi atunci de ce să nu-i ţin la bancă?
    P.S. Pe 18 iulie trebuie neapărat să vii la Ogrezeni.

    RăspundețiȘtergere
  12. Lucia,
    Nu eu am făcut traducerea în limba română, ci tu!
    Şi tu eşti rea!!!:))

    RăspundețiȘtergere