vineri, 13 august 2010

Alo, Doctore!...

De câte ori apare la televizor profesorul Mircea Cinteză eu mă gândesc la tata. Parcă-l văd punându-şi arătătorul peste buze, în semn de „Ssst, vorbeşte doctorul meu!” şi tac.
Nu-mi mai e demult simpatic, poate că nu mi-a fost niciodată, ba chiar, atunci când, în urmă cu 25 de ani l-am întrebat, disperată, ce şanse de supravieţuire sunt şi el mi-a spus „Nu ştiu, cu cordul nu te joci, vorbim peste trei săptămâni”, l-am urât.
Abia târziu am înţeles că procedase corect. Al treilea infarct, statistic, nu prea dă şanse, iar taică-miu se număra printre pacienţii recalcitranţi, inconştienţi, trata boala de inimă ca pe o aventură galantă, adică să nu ştie nimeni de ea. Făcea pe viteazul, fugea din spital şi acasă minţea că a fost la pescuit, având grijă să-şi acopere urmele de perfuzor, ca drogaţii.
Aşa zurbagiu cum era , transformat din fumător înrăit în fumător înrăit pe furiş, doctorul Cinteză l-a ţinut în viaţă încă opt ani, după ce statisticile spun că ar fi trebuit să fie mort.

Prin urmare, când vorbeşte Cinteză la televizor, eu tac. Indiferent ce zice şi ce se zice despre el, mi-aduc aminte ce cardiolog bun este şi cum mi-a făcut el rost de tată, încă opt ani, în mod nesperat.
Ca să nu mă enervez, îl ascult aşa, cu-o ureche şi-i caut scuze. Că, în definitiv, nu poţi rata o carieră strălucită doar fiindcă ai principii. Că n-ar fi folosit nimănui să se pună gică-contra şi să fie trecut pe linie moartă. Că, la câte vieţi o fi salvat, i se poate ierta păcatul de-a fi sărit în barca puterii, la maturitate, cu sprinteneala unui puştan. Că poate el crede sincer că...

Dar azi nu mai pot să tac, dom’ doctor! Indiferent de ce-o zice tata, pe unde e el acum.

Aţi vorbit limpede, răcoros, ca o apă de munte despre starea Sănătăţii româneşti.
E normal să priviţi hemoragia de medici români cu oarece detaşare, fiindcă ăsta-i datul doctorului: să nu se sperie de-o hemoragie. E normal să luaţi lucrurile exact aşa cum sunt: ăştia care pleacă, nu pleacă fiindcă aici nu pot face carieră. Sunt prea tineri să se gândească la ascensiunea profesională. Deocamdată se gândesc la plata chiriei şi-a întreţinerii.
Sigur că numai cine nu vrea, nu se descurcă. Lucrezi ziua într-un spital de stat şi, dacă nu te mişti în zona unde pică, seara mai faci nişte ore la o clinică privată, pe urmă, noaptea, nu te împiedică nimeni să faci gărzi.
Toată treaba asta îţi asigură un trai decent, de o mie de ori pe zi te auzi strigat „doctore!” şi lucrurile pot să intre pe făgaşul normal, timpul lucrează încă în favoarea ta, te poţi gândi să faci un copil, un masterat, un primariat, un...
Toate astea vin din una în alta, cu condiţia să găseşti un post după rezidenţiat .
Nu-l găseşti, fiindcă e blocat, desigur. Cele 1600 de posturi care se reduc nu reprezintă răul cel mai mare, fiindcă oricum erau blocate, tinerii medici n-ar trebui să plângă după ceva ce, oricum, nu exista, aşa că numai prin voinţă politică şi dacă s-ar aloca ...

Alo! Domnu’ Profesor Cinteză, trebuia să vă opriţi cu badineria aici! Cât încă discursul vă era spumos şi dantelat.

Nu trebuia să continuaţi cu „...şi sunt bucuros că problema medicilor români a intrat în vizor la cel mai înalt nivel”, fiindcă la cel mai înalt nivel e Băsescu şi el a zis „Plecaţi, bă!”

Nu-mi pasă, chiar nu-mi pasă că, la o eventuală remaniere guvernamentală, vă reluaţi halca sau hălcuţa în Ministerul Sănătăţii!

Aş vrea, după prestaţia televizionistică de azi, să vă retrageţi în munţi, la aer curat şi să vă trataţi de cord, până-l faceţi inimă, la loc. Că imediat alături, cică, fără să existe studii ştiinţifice în domeniu, se regenerează un apendice septat, numit Conştiinţă. Cu două cămăruţe: Demnitate şi Ruşine. Comunică între ele, zice-se, empiric vorbind...

12 comentarii:

  1. BTW,
    Cica se duce unu' la doftor:


    - Suferiţi cumva de vise erotice?

    - Nu sufăr, dom' doftor.
    Astea chiar îmi face(!) plăcere.

    RăspundețiȘtergere
  2. Io cred, haihui, că ai vârât bancul înainte de-a citi textul, că nici eu nu terminasem de corectat, când ai apărut. Da' mi-ai plăcut!

    RăspundețiȘtergere
  3. Asa e:))

    Pen'c'am cetit numa' titlu si pen'ca'i vorba de tagma celor doftori si farmacisti, am gasit de cuviinta ca ...egzemplu'(!) cu visele trebe urmat.
    Rezultatele vor fi cele scontate de gubernu base-udrea-boc-boc!
    Iar retetele sunt gratuite; gubernu plateste micu si berea.
    Poate ca toamna se va lasa cu pastrama si tulburel si gubernu se scoate deinc-un mandat. Pe viata;)

    RăspundețiȘtergere
  4. Profesorul Cinteză... si mie mi-a placut acum cativa ani. :(

    RăspundețiȘtergere
  5. Doctorii au şi ei vina lor. Fiecare cu vina lui.

    Un medic, mai ales dacă e unul de soi, e aproape un "accident fericit" al medicinei, în sensul că doar unii din cei care au terminat facultatea ajung medici renumiţi.

    Din nefericire, nu se poate face absolut nimic pentru a-i păstra în ţară. Până la urmă orice conştiinţă are un preţ. Cei ce au bani îţi iau acest "accident fericit", iar tu rămâi cu buzele umflate. Înainte de 89, un număr imens de medici luau calea băjeniei, şi nu neapărat pentru că erau săraci. Cam cât pregătea un centru universitar.

    S-a întâmplat şi cu profesorii, şi cu cercetătorii, şi cu inginerii. Cunosc cel puţin câteva cazuri de indivizi care au plecat pentru bani, dar au fost umiliţi acolo, fiind puşi să predea la un prăpădit de colegiu. Asta numai după ce şi-au repetat studiile. Eventual doctoratul. Unii din ei au lucrări de referinţă în domeniu. Recunoscute chiar de cei de acolo.

    Trist este însă altceva.

    În timp ce nu putem să le asigură doctorilor mari un venit ca lumea, îi umilim în fel şi chip.

    Ce va spune un medic din ăştia atunci când se întâlneşte cu EBA? Sau cu Becali? Sau cu...

    Poţi să te lipseşti de lux, mai ales când... şi la ţară îţi pică o bucată de brânză, o găină, o damigeană de palincă, etc. Nu poţi însă suporta umilinţa celor cu tupeu.

    În ţara asta au făcut meserie mulţi medici, chiar dacă au avut şansa să plece. Acum nu mai stau pe gânduri.

    Au făcut meserie chiar şi renumiţi Profesori Universitari. Acum pleacă. Acolo vor face orice li se cere.

    Nu sunt primiţi cu ovaţii, dar sunt primiţi cu bani. Cu foarte mulţi bani.

    RăspundețiȘtergere
  6. haihui,
    Pe viaţă?
    Poate că răcoarea toamnei să ne învioreze şi să pricepem că "pe viaţa" lor e pe moartea noastră.

    RăspundețiȘtergere
  7. Theo,
    Mereu greşesc în viaţă considerând că un bun specialist e neapărat un om de caracter.

    RăspundețiȘtergere
  8. ElZap,
    pe vremea noastră, indiferent cât de sărac ai fi fost, dacă părinţii te puteau ţine în şcoală până la 25 de ani, puteai să devii medic şi erai salvat. Oricât încercăm noi să ştergem nuanţele, doctorul era doctor şi orice păţeau intelectualii pe atunci, doctorii păţeau cel mai puţin. Învăţau pentru o meserie care urma să fie respectată, prindeau spiritul de castă din timp şi-un orgoliu pe care îl foloseau ca să-şi motiveze eforturile, învăţătura, dusul la ţară iniţial, revenitul în mediu urban (unii), după câţiva ani...
    Pe scurt, societatea îi privea de jos în sus şi ei, în număr foarte mare, onorau încrederea şi respectul pacienţilor cu prestaţia lor.
    Azi, la urgenţă, când vine un ţigan tăiat în vre-un scandal, tovarăşii lui stau la uşă cu săbiile.
    Azi, doctorii îşi caută de lucru ca zugravii, întrebând din om în om.
    Şi dacă ar fi bine plătiţi, tot ar pleca. Şi chiar pleacă!
    Atitudinea lui Cinteză şi-a altora ca el, care şi-au văzut sacii în căruţă, denotă faptul că noile generaţii de medici nu mai au nici măcar modele umane, care i-ar putea face să strângă din dinţi şi să aştepte vremuri mai bune.
    Eu nu-i condamn, nici pe cei buni care pleacă şi nici măcar pe cei mediocri sau slabi.
    Plecarea lor, în masă, ar trebui să-i sperie pe guvernanţi mai rău decât o eventuală ieşire în stradă de domeniul milioanelor de oameni.
    Dar, cine n-are cap, cine n-a făcut carte decât prin WC-urile liceului, cu ţigara în gură, cine şi-a luat diploma de absolvent fiindcă s-a dat telefon de la partid la Decanat, ăla n-are cum să priceapă ce ni se întâmplă.

    RăspundețiȘtergere
  9. " Plecati bai " , ala basescian, are o motivatie clara : plecati , ca sa trimiteti bani in tara ...
    Ca pana acum, economia Romaniei era tinuta pe linia de plutire, de banii stranierilor si creditele de la banci. De cand a venit criza, s-au cam terminat amandoua.
    Si tare bine ar prinde sa mai trimita imigrantii niste banuti acasa ...

    RăspundețiȘtergere
  10. Ţipi,
    cred că asta e valabil pentru căpşunari, mai mult.
    Doctorii cam pleacă definitiv. Eu nu cunosc niciunul care intenţionează să se întoarcă. Îşi iau într-un an doi familiile acolo. Celor mai mulţi însă li se propune de la început să vină cu arme, bagaje, consorţi şi copii.

    RăspundețiȘtergere
  11. Pleaca doctorii definitiv, insa tot trimit bani in tara ( asa cum si cei din Canada la fel facem ) : la mamici, la bunici....bani care in economia Romaniei intra.

    RăspundețiȘtergere
  12. De acord, Ţipi, dar una e să trimiţi ca să-i ajuţi pe cei rămaşi şi alta e să trimiţi ca să ai când te întorci.
    Adevăru' e că, cele mai bune paciente/cliente care intră în farmacie sunt doamnele trecute de 75 de ani care primesc lunar de la copiii lor stabiliţi în alte ţări o sumă suficientă ca să-şi facă şi capricii, nu doar strictul necesar.

    RăspundețiȘtergere