sâmbătă, 28 august 2010

De la sulfat de sodiu la suflat de indiferenţă

Nu ştiu cum s-au potrivit lucrurile, dar ultima oară când am auzit repetat şi subliniat cuvântul “drastic”, venea din gura lui Mircea Badea, la “În Gura Presei”. Zicea de ăştia, drasticii, care o acuză exclusiv şi drastic pe mârşava asistentă medicală - că a făcut pipi, a gustat o linguriţă de tort, a trecut prin două saloane, toate astea în cele 12 minute fatale în care ar fi trebuit, de fapt, conform atribuţiilor ei de serviciu să NU părăsească încăperea incubatoarelor, nici dacă ar fi căzut cerul pe pământ – că nu au dreptate. Că trebuie să privim lucrurile în integralitatea lor.

Penultima oară când m-am întâlnit cu “drastic” a fost cam demultişor, pe când omul alegea un purgativ drastic să scape de o constipaţie accidentală, nu se speria că înghite chimicala dizolvată în apă, nu i se părea că îşi scurtează viaţa cu 50% administrându-şi, o dată pe an, o curăţenie la maţe, una nasoală, drastică, după care nu mai avea chef să cronometreze cât timp îşi petrece la toaletă, fiindcă, la câteva ore după ce o îngurgita, îşi golea intestinul gros cu viteza sunetului şi pleca uşurat în treaba lui.

Între cele două întâlniri ale mele cu “drastic”, s-au scurs aproximativ 15 ani.
Am îmbătrânit suficient cât să fiu convinsă că, dacă ai pierdut un nasture în boscheţi, nu-l cauţi pe stradă, sub felinar, doar fiindcă acolo bate lumina.
Dar se vede treaba că n-am îmbătrânit destul.
Fiindcă eu tot nu înţeleg sincer, pentru mine, nici azi, la atâtea zile după, care e graniţa dintre sulfatul de sodiu şi sulfatul de indiferenţă.

Şi, dacă m-aţi putea ajuta, foarte recunoscătoare v-aş fi!

8 comentarii:

  1. Renato, cu intrebarea ta aproape existentiala, aia cu suflatul de indiferenta (sau chiar si de sodiu), nu cred ca as putea sa te ajut. Tocmai de-asta m-am si apucat sa-ti scriu, ca sa-ti zic pe mine sa nu contezi ! Pentru ca eu nici macar nu reusesc sa ma transpun in miezul problemei, adica « să privesc lucrurile în integralitatea lor ».
    De fapt, nu o data m-am izbit de formularea asta ca de zidul plingerii, raminind ca magarul lui Buridan, in oscilatie intretinuta, intre diferite moduri de a interpreta aceasta sintagma in fata careia ma simt, de fiecare data, mic si fraier.

    RăspundețiȘtergere
  2. România are nevoie de un magic Na2SO4 pentru a scăpa de politicienii pe care îi are, iar asta trebuie să se întâmple chiar și cu viteza sunetului. Și astfel facem încă o legatură între comentariile dumneavoastră: dacă zboară...zboară, dacă nu, nu.
    Numai să scapăm odată de așa specimene!

    RăspundețiȘtergere
  3. Hi Renata !
    cum am promis, am venit cu sconcsul in vizita ... http://veveandcompany.blogspot.com/2010/08/prieten-nou.html

    RăspundețiȘtergere
  4. Augustine...
    Măcar suntem doi care nu ne pricepem, fiindcă ceilalţi se pricep toţi.Am obosit de câtă pricepere am văzut pe subiectul ăsta, la tv.
    De fapt, pe orice temă, dacă o supui dezbaterii, oamenii se pricep. Dar nu aşa, că-şi dau şi ei cu presupusu'... Nu! Fac schema pe tablă. Foarte tehnic.
    Până acum n-am aflat de ce se prăbuşeşte un avion, dar EXACT de ce, fiindcă n-au venit jurnaliştii pe sticlă, cu cutiile negre sub braţ, să le "deschidă" la cameră, să vadă publicul ce e în ele, să înţeleagă, să analizeze, să modifice umpic tehnologia avioneză.

    RăspundețiȘtergere
  5. Domnule Săceanu,
    aţi observat că, ori de câte ori strigă cineva "jos cu politicienii!" apar nişte cetăţeni angoasaţi care se întreabă şi cine o să ne conducă?
    Înainte de a-i zbura pe politicieni, trebuie să-i lămurim pe speriaţi că cei care ne conduc, o fac în aşa fel, încât e ca şi cum nimeni nu ne conduce.

    RăspundețiȘtergere
  6. Veve, e prima oară când vine cineva în vizită cu un animal şi am fost tare bucuroasă.Aşa că ţi-am vizionat filmuleţele, pozele, poveştile despre prietenii tăi...
    Trebuie să fii foarte OM ca să poţi povesti despre animale cu atâta umor şi afecţiune.
    Mai treci! Tot însoţită.

    RăspundețiȘtergere
  7. Nu cred că aici este vorba despre vreun sulfat. Mai degrabă, zic eu, ne referim la "umflatul" de indiferenţă.

    RăspundețiȘtergere
  8. He-He, Renata ! Spune-i treaba asta sotului meu, a carui cea mai mare dorinta este sa-l iubesc si pe el, la fel de tare ca pe un animal ...

    RăspundețiȘtergere