Îmbrăţişaţi un copac!
Îmbrăţişaţi România!
...sau măcar un om.
Îmbrăţişează un om!
Unul care trăieşte cu certitudinea că pe el nu are cine să-l îmbrăţişeze.
Dacă ţi se pare exagerat să iei în braţe un necunoscut, măcar strânge-i mâna, atunci când el e convins că nimeni nu-l bagă în seamă. Şi dacă există cel mai mic motiv să-i spui “Mulţumesc!”, fă-o!
E cel mai scurt şi simplu feedback pozitiv.
N-o să salvezi România în felul ăsta, dar cel puţin o să schimbi, măcar pentru un minut, starea de spirit a unui conaţional. La nivel de “om la om”, n-are nicio relevanţă, însă la nivel de ţară, minutul de bine poate schimba lucrurile în mod neaşteptat şi fericit.
Mulţumesc, draga mea. Ai mare dreptate !
RăspundețiȘtergereMultumesc, Renata. Apelul tau e binevenit caci, intr-adevar, sint multe lucruri de care uitam, in "zbuciumul" cotidian. Poate era bine sa fi "dat mai departe"...
RăspundețiȘtergereren,
RăspundețiȘtergeretu chiar crezi ce scrii aici?
anca mica-mica
Matilda, meritul e al tău, că ai pornit tăvălugul.
RăspundețiȘtergereAugustin, pur şi simplu am uitat că e o leapşă! :)
RăspundețiȘtergereanca mică, nu cred ce scriu. Eu aşa procedez zilnic.
RăspundețiȘtergere"Am învăţat atâtea lucruri de la voi, oamenii.
RăspundețiȘtergereAm învăţat că toată lumea
vrea să trăiască pe culmea muntelui
neştiind că adevărata fericire este să urci panta."
Gabriel García Márquez
Frumos a mai zis-o Márquez!Cât urci muntele, ai un viitor. Când ai ajuns pe culme... Depinde cât poţi să zăboveşti acolo. Până la urmă începe coborâşul sau căderea.
RăspundețiȘtergere"...nu cred ce scriu. Eu aşa procedez zilnic."
RăspundețiȘtergereMa miram sa fi fost altfel.
E oare o rusine pentru romani sa-si arate unul altuia ca iubesc si ca sunt buni?
Nu e vorba de iubit oamenii, Neveule... E mult spus!
RăspundețiȘtergereEu mă gândeam la un comportament nediscriminatoriu, măcar. Să acorzi aceeaşi atenţie, aceeaşi încredere, aceleaşi gesturi politicoase unui sărac sau unui înstărit, unui bolnav de-o trecătoare gripă ca şi unuia în stadiu terminal, să dai cu aceeaşi promptitudine un pahar de apă unei onorabile doamne care-şi înghite pilula antimigrenă, ca şi unei fete care face trotuarul şi tocmai a fost frăgezită în bătaie de peştele ei.
E un fel de prezumţie de egalitate pe care trebuie să le-o acordăm semenilor noştri, chiar şi atunci când se vede cu ochiul liber că nu pot fi egali. Că au pierdut şansa asta cu mulţi ani în urmă, de cele mai multe ori fără vina lor.
Am observat că noi, românii, avem un comportament foarte nuanţat, vindicativ, punem etichete, menţinem etichete, suntem lupi moralişti, avem scală de valori la mărunţişuri (judecăm după îmbrăcăminte), ne ferim ca Dracu' de tămâie să acordăm o şansă, să vedem ce se întâmplă după asta...
@renata
RăspundețiȘtergereCând ai ajuns sus ai comoara amintirii urcuşului.
@ElZap
RăspundețiȘtergereEu m-am mulţumit mereu cu plăcerea urcuşului în sine, fiindcă n-am avut niciodată suficientă determinare să ajung în vârf. Sau poate n-a fost vârful pentru mine...
Iar "eu", nu mai pot să spun nimic, pentru că venii târziu. Tata-mi spunea mereu, să nu folosesc "eu", niciodată, aceasta fiind ultima literă din alfabetul slavon şi cel rusesc, cred.
RăspundețiȘtergereDar dacă venii vorba de făcut ceva bun, nu mă dau înlături. Şi fiindcă vorbim de îmbrăţişat ceva sau pe cineva, sunt de acord.
Aş începe cu tine.
Îţi mulţumesc, Ifim!
RăspundețiȘtergerePrin nu ştiu ce chimie ocultă, ai simţit exact când trebuia, că azi am nevoie de o îmbrăţişare. O iau ca pe un semn bun. Te îmbrăţişez şi eu! Sau, mai exact, "vă" îmbrăţişez şi eu, că aveţi familie numeroasă, cu excedent de picioare. :)
Re,
RăspundețiȘtergereE vorba de DRAGOSTE in orice ne-nconjoara iar cea daruita oamenilor (niciodata prea multa!!!) e cea mai de pret.
Sustin ca ne e rusine sa vorbim despre ea, nu stim sa spunem "te iubesc" si plange inima-n noi de lipsa iubirii; vezi ce-nseamna sa te imbratiseze cineva cand ai nevoie?
Sufletele singure se ofilesc si gem precum plantele fara de apa; chiar nu vrei sa admiti?
Ai ascultat vreodata un copac uscat?
Felicitari, Ifime! De aia suntem aici, ca sa ne gasim unii cu altii...
Neveule, mulţumesc pentru nuanţări. Ai dreptate. Totuşi eu continui să cred că grija, simpatia, consideraţia, prietenia ţin mai mult de cald, decât dragostea şi-atât. În cuplu, dragostea ţine 2-5 ani. Pe urmă alte sentimente îl fac să reziste.
RăspundețiȘtergereAm multe de povestit aici, de argumentat...
Ideea e că, da, toate sentimentele bune, însumate, se pot defini printr-un singur cuvânt: "iubire".
Năşică, şi eu îţi miaumulţumesc pentru îmbrăţişare!:)
RăspundețiȘtergerePerfect, exceptand ca ceea ce denumesti tu a fi dragoste de 2-3 ani e "sentimentul" bazat pe dorinta sexuala si-atat. Ai adus dumneata vorba dar cam evaziv;)
RăspundețiȘtergereDomne Neveule,
RăspundețiȘtergeresă nu mai tragem draperiile ipocriziei peste fereastra prăvăliei umane! Noi cu iubirea aproapelui o ducem rău spre deloc. Noi când zicem iubire, dăm factor comun 69... Sigur că 2-5 ani e perioada unei iubiri cu atacţie sexuală. Grăbiţi cum suntem, altfel de iubiri nu mai experimentăm decât accidental.
Din punctul ăsta de vedere, câinele nostru ne iubeşte cu devoţiunea din iubirea completată de sex, toată viaţa lui.
Din acest punct de vedere, patrupedul ne e superior.
Exagerând un pic, de îndată ce ne-am ridicat pe două labe de dinapoi,am pierdut jumătate din sensul iubirii.
De unde se vede că mai avem de învăţat.
Baghi, pufoşenie iubită!
RăspundețiȘtergereTu, care te tragi din stirpea înţeleaptă a felinelor care scad inflamaţia şi reduc stresul uman , adică potolesc durerea şi domolesc zbuciumul inimiii, eşti o fiinţă ce trebuie iubită necondiţionat.
Dacă speri să-ţi menţii paşaportul de om în galaxia noastră.
Ridicatu pe dou chicioare ne face mai tematori decat e cainele iar muscaturile noastre sunt tot instinctuale; ne vrem o pozitie cat mai inalta in haita umana.
RăspundețiȘtergereSuntem visul cainilor din motive pavloviene, ne creem Dumnezei proprii in speranta ca vom primi ceva indarat pentru dragostea trimisa aiurea ori gresit priceputa de destinatari.
Renata, sună-mă urgent. E de bine! :)
RăspundețiȘtergereO poveste excesiv de lunga, putin plictisitoare dar cu referire la subiect:
RăspundețiȘtergere"Un orasean primeste vizita unui prieten al sau dintr-un sat indepartat si merg in centrul orasului. Era ora amiezii iar strazile erau pline de oameni. Masini claxonand, taximetre ce luau curbele cu viteza, sirene ce se apropiau sau se departau, sunete ale orasului care parca te asurzeau. Dintr-o data sateanul ii spune:
- Am auzit un greiere.
- N-ai cum sa auzi un greiere in tot vacarmul asta! i-a spus orasanul.
- Sunt sigur, am auzit un greiere! a insistat sateanul.
- Asta-i o nebunie! a raspuns prietenul.
Sateanul a ascultat cu atentie un moment dupa care a trecut strada spre o zona unde se aflau cativa copaci. A cautat imprejur, sub ramuri si a gasit micul greiere. Prietenul sau a ramas uimit.
- E incredibil! Trebuie sa ai un auz supraomenesc!
- Nu! a spus sateanul. Urechile mele nu sunt diferite de ale tale. Totul depinde de ce asculti cu ele.
- Dar nu se poate! a continuat prietenul. Eu n-as putea auzi un greiere in acest zgomot!
- Depinde de ceea ce este important pentru tine, a venit imediat raspunsul. Da-mi voie sa-ti arat.
A bagat mana in buzunar si a s cos cateva monede pe care le-a lasat sa cada discret pe asfaltul trotuarului. Atunci, cu tot zgomotul asurzitor al orasului, au remarcat ca toti oamenii de pe o raza de 5 metri au intors capul privind in jur daca nu cumva banii cazuti erau ai lor.
- Intelegi ce am vrut sa spun? a continuat sateanul.
Totul depinde de ceea ce este important pentru tine.
Ascultand zi de zi la televizor galceava, crimele, tragediile, /URECHEA, CARE ESTE PRELUNGIREA CREIERULUI NOSTRU, /se fixeaza pe tot ce este urat, rau, nefolositor.
Ni se induce FRICA!
Devenim neputinciosi, tematori (de avion, de frig, de vant, de mancare, de oamenii de langa noi si ce este cel mai rau, de sentimentele noastre si... NU STIM DE UNDE... CAND... SI CUM...
Raspunsul este UITE ASA:
ascultand asa zisele "informatii", care de fapt sunt praf in urechile noastre, prinsi in aceasta capcana.
Toata ziua spunem: e greu... oamenii sunt rai... traim intr-o lume nesigura... nu am incredere in nimeni... etc.
Si in tot acest timp, greierii canta, frunzele fosnesc, apele curg si noi ... nu le auzim ...
PS Sunt sigur ca telefonul de la LV e de BINE:)
E foarte mişto povestea pe care ne-o furnizezi, Neveule!
RăspundețiȘtergereNumai că ea a început să nu se mai încarce mai întâi la americani, şi mai apoi la europeni.
Noi, ăştia cu Mioriţa, din cosiţă floarea-i cântă, noo-mpărăţii ascultă, ne-am integrat ceva mai târziu în sound-ul monedei pe asfalt.
Faceţi voi primul pas! Organizaţi voi primul concurs de greieri, şi noi vă urmăm negreşit, că suntem parteneri NATO.
Te dezminti; doar ne-ndrumasi sa imbrasiam copacimea, nu-i asa?
RăspundețiȘtergereImbratsand un perete ... sau o gaura?
RăspundețiȘtergerehttp://www.youtube.com/watch?v=HnaHjFtHIXs&feature=player_embedded
http://www.youtube.com/watch?v=LLcA1OICPDQ&feature=player_embedded
Nu, Neveule, tu te dezminţi!
RăspundețiȘtergereDoar plecaşi în America să-ţi fie mai bine, să-ţi sune biştarii mai democratic în buzunar, să-ţi fie raportul eficienţă-recunoaşte optim.
Acu ne zici de flaute şi alăute, de greieri boemi... Nu e drept, zău! :)
Adevar grait-ai la 5:58 pe 5/28.
RăspundețiȘtergereMa intreb daca chestia cu imbratisarea de abia ti-a venit sau te-a apucat de vreun an. Ca exact de ziua fetei mele anul trecut te-ai apucat sa-mi dai cu parul in cap fara sa stii despre ce vorbesti. Da madam! Ramii pentru mine cel mai bun exemplu de roman invidios, mincinos, tupeist si fara bun simt.
Sa fii sigura ca pentru mine esti Rautatea pura si nu te voi uita niciodata.
Poate ca asta ai si vrut, mai stii? Eu una stiu ca voi ramine toata viata departe de ceea ce reprezinti tu si multumesc Domnului pt asta!
Julia