duminică, 3 iulie 2011

Ţara lui Chimir Boc cere prietenia ţării lui Kim Ir Sen

Nu pe facebook, ci pe bune.  O prietenie curată, romantică,  platonică aş zice, fiindcă se mărgineşte la d-ale sufletului -  cultură, învăţământ, ştiinţă şi nu pomeneşte nimic d-ale gurii –  industrie, agricultură, creşterea viermilor de mătase…
Acuma, dacă mă uit la faţa lui Boc, nu mi-e greu să înţeleg cum de-i  căzu coreeanului cu tronc.  Cu ochişorii ăia ai lui, mici şi oblici, cu înălţimea aia a lui, mică şi emilă umilă în faţa şefului,  par suflete pereche.
Da’ ştiţi cum e cu prieteniile astea platonice: nevinovate-nevinovate, şi-odată auzim că a apărut o problemă “cu ochi”!

4 comentarii:

  1. Alegem până culegem ... semănăm vânt , culegem furtună ...
    Şi tot aşa . Eu cred că oamenii aceştia care ne conduc şi noi conduşii suntem - excepţii de la normalitate . Altfel nu se explică .Ei continuă ...noi ne sinucidem !!!
    Sărăcia este o stare din care poţi ieşi dar boala noastră este fără leac . Prol ...

    RăspundețiȘtergere
  2. Macar daca am relua exportul de inainte de 1989. Fie si numai pentru fire de matase si orez. Stiinta? Pana inainte de BAC-ul veacului credeam ca n-avem ce schimb sa facem cu nord coreenii. Astazi nu mai sunt asa de sigur ...

    RăspundețiȘtergere
  3. Domnule ALM,
    cu nord-coreenii putem face doar schimburi de amintiri. Cu condiţia ca ale noastre să ia drumul coşului de gunoi.

    RăspundețiȘtergere
  4. Da, domnule alex parolea-moga, boala este fără leac. Fiindcă respectăm gratiile de la vitrina cu leacuri puse la îndemână...

    RăspundețiȘtergere