marți, 24 martie 2009

Crinuirea Băsescului?

renata



Cred că prima oară am ciulit urechea la ce strigă în televizor Crin Antonescu, un tip tuns cu oala şi destul de simpatic, atunci când a decretat „Avem un Preşedinte – manea!”
Aparent, la vremea aceea avea dreptate.
Băsescu era un fiu din popor, care nu-şi cenzurează secreţiile sentimentale, când are chef să bea ca porcu’ - bea ca porcu’, dacă-i vine a plânge – plânge aproape cu hohot, muiereşte, când i se face de scos nevasta la terasă, acolo o duce, o dănţuieşte, pocneşte din degete, fumează şi aruncă chiştocul pe jos, adică e d’al nostru până în măduva oaselor.
Dar zilele trecute, când i-am văzut sclipirea din ochiul albastru şi tăcerea masivă, ca un bocanc de activist plecat prin sat cu colectivizarea, când l-am văzut pe Hurezeanu strivind la rândul său chiştocul unui zâmbet îndatoritor peste ultima întrebare rămasă fără răspuns privind odrasla prezidenţială, mi-am dat seama că Băsescu numai „manea” nu fusese vreodată!

Crin se înşelase.
Şi acum, în ziua alegerii sale la preşedinţia PNL, a persistat în eroare, numindu-l pe Băsescu „această codoaşă bătrână” a politicii…
Sper, din tot sufletul, că-şi va revizui strategia. Că se va opri din lătrat şi se va concentra, în tăcere, să muşte scaunul de la Cotroceni din orice alt loc, mai puţin de gleznă, ca să nu zic de fund, cum face acum.
Fiindcă, în pofida tuturor aparenţelor, îmi imaginez că domnul Antonescu nu şi-a fixat drept obiectiv crinuirea lui Băsescu până la obţinerea unui nou mandat de către acesta, ci chiar înlocuirea sa în fotoliul de Preşedinte al ţării.

22 martie, 2009

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu