renata
Ivirea lui Boc în bobocul puterii atrage după sine câteva rele previzibile, palpabile, clasificabile şi, odată cu dispariţia lui – că nu s-a născut premier pe vecie – reversibile.
Putem spera că viitorul premier nu va mai suferi de obedienţă patologică şi disperată faţă de persoana preşedintelui. Peste patru ani, cu puţin noroc, tronul prezidenţial ar putea redeveni scaun tapiţat cu spătar şi braţe, adică fotoliu şi s-ar putea îngriji de şezutul, spinarea şi coatele altcuiva, pe care n-o să-l mai cheme Băsescu, iar cel care va ad-(prim)-ministra turma miniştrilor, ar putea fi un tip care să totalizeze un număr suficient de centimetri în înălţime, astfel încât complexul mărunţeniei lui să nu-i devoreze atât de drastic caracterul şi personalitatea, ca predecesorului cu nume onomatopeic.
Putem spera ca, prin autocenzură si bună creştere, viitorul premier să-şi mascheze bucuria infantilă de-a avea, în sfârşit, dreptul să comită toate acele abuzuri pe care le-a înfierat anterior şi, chiar dacă îşi va tapeta vecinătatea cu neamuri laterale, colaterale, auxiliare, va avea decenţa ca, la a cincea spiţă, acestea să nu-i poarte şi numele de familie.
Putem spera, dacă supravieţuim aceşti patru ani guvernului bocciu, la un trai „legal” şi nu „ordonat de urgenţă”. Dacă nu vor creşte salariile pe motiv de criză economică, măcar îi vom reda cuvântului „salariu” demnitatea lui de cuvânt, să-l rostim până la capăt, aşa cum îl impune DOOM-ul şi cum îl ştiam noi.
Citind însă presa online şi forumurile articolelor, observ de ceva vreme un fenomen deocamdată discret, dar supărător în persistenţa lui. Indiferent ce temă tratează jurnalistul, discuţiile de pe forumuri sfârşesc prin a se centra în jurul unui nou tip de xenofobie, şi anume una regională.
De când avem Premier adus „ghie la Cluuj”, care „şi-o adus tăt stafu’ lui, tăt numa’ ghie la Cluuj”, cititorii se apostrofează în comentariile lor cu „băi, miticilor regăţeni!” şi nu Mitic-ul îmi pare primejdios, ci precizarea „regăţean”, cu sens peiorativ.
Mă întreb dacă, peste patru ani, când toate neajunsurile acestui guvern ar putea fi îndreptate prin neajunsurile guvernului viitor, nu vom rămâne cu insulta asta: „băi, regăţene!”, un fel de „băi, ţărane!”, discriminant inclusiv geografic.
Adică, după ce că trăitul în România ne ocupă tot timpul, vom ajunge să ne ocupe de trei ori mai mult timp, analizând şi de care anume parte a Carpaţilor am apucat să ne naştem?
1 martie, 2009
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu