„Hai, spune!... De ce ai vrut să ne întâlnim?”

renata

La începutul zilei eram hotărâtă să scriu un text de-ăla rău’, ceva care să aibă la refren „Afară, afară, / cu VALLY’s DAY din ţară”, eram bucuroasă că-mi voi împlânta până în prăsele săgeata în inimioara tuturor domnişoarelor care dorm cuibărite la pieptul puternic al vreunui ursuleţ de pluş, de preferinţă roz, visând un „zburător cu negre plete, vin' la noapte de mă fură”, vino în Lexus măcar, dacă Veyron n-ai…şi alte tâmpenii de-astea care dau bine de 14 februarie, dacă eşti un tip deştept ce pune în fiecare an bulina roşie pe kitschul de import care voieşte să sugrume ceva mai tomnatecul Dragobete indigen.
Pe urmă mi s-au întâmplat două lucruri fără nicio legătură unul cu altul şi anume: la ştirile de la ora 7 dimineaţa am aflat despre Minculescu de la Iris, că nevastă-sa îi va dona un fragment din ficatul ei şi am realizat că e pentru prima oară când aud că Minculescu are o nevastă, a ţinut-o ascunsă, n-au divorţat de trei-patru ori la televizor, n-a îngropat-o în Carpaţii Meridionali, n-a făcut referire la ea în niciun cântec si totuşi femeia îi cedează o bucată de ficat, fără să ţină cont de posibile întorsături pe traiectoria viaţă - moarte si apoi, mult mai târziu, pe la amiază, am văzut un puşti, de vreo 17 ani, care ţinea un trandafir roşu la spate, săruta o fată teribil de drăguţă şi asta îl tot întreba: „Hai, spune!... De ce ai vrut să ne întâlnim?” şi mi-am dat seama că, în afară de comercianţii de ursuleţi roz şi de ziariştii care n-au altă treabă, pe nimeni nu încurcă sfântul acesta de marţipan.

14 februarie, 2009