Mulţumesc, Cristian!

renata

În sfârşit, avem si noi Ministru de Externe!
Spun asta nu pentru prestaţia sa în confruntarea cu Frattini, apreciată cu fair play atât de periculosul Stan laptop, cât şi de doi foşti miniştri români .

Vreţi să ştiţi unde a sclipit de diplomaţie Ministrul nostru de Externe în conferinţa de presă, avută alături de omologul său, Frattini?

Nu atunci când a replicat jurnalistului italian:” Încerc să vă răspund în spiritul ei sau, mă rog, a ceea ce am dedus din întrebarea dumneavoastră. Sper că nu sunteţi într-o profundă eroare. Discutăm despre cetăţeni europeni care au drepturi şi obligaţii egale în întreg spaţiul european, atât din punct de vedere al responsabilităţii faţă de legea penală din toate ţările membre ale Uniunii Europene, cât şi faţă de dreptul de a fi protejat de legea ţării în care se află şi muncesc. În egală măsură şi eu pot să întreb care este răspunsul autorităţilor italiene faţă de cetăţenii români care cad victime unor infracţiuni de acelaşi fel. Infracţiunea nu are cetăţenie, infracţiunea nu are naţionalitate.”
Nu!
Ci atunci când i-a răspuns lui Frattini, în finalul discursului aceluia, discurs destul de lemnos şi gomos, cu care i-ar fi putut face invidioşi pe mulţi vorbitori consacraţi ai limbii de lemn, universală ca stil: “Mulţumesc, Franco…”
Atunci m-am gândit că guvernul lui Boc conţine o excepţie. Totuşi, avem măcar un Ministru. Şi nu e rău că s-a nimerit a fi tocmai cel de la Externe. Fiindcă măcar în exterior ne-am putea repara imaginea de popor tulburat de complexe, care-şi conservă cu atâta grijă ruşinea de a fi român.

Mai că-mi vine să-i scriu Excelenţei Sale, Domnului Ministru de Externe, Diaconescu, cu tot respectul:
“Mulţumesc, Cristian!”

25 februarie, 2009