marți, 24 martie 2009

Dezarmanţi şi periculoşi

renata
Cred că s-au descoperit armele furate la Ciorogârla! De unde ştiu? Simplu! Pentru că nu le mai caută. Doar se prefac.
Iată faptele: ieri, pe la amiază, circulând cu viteză cam neregulamentară pe Splaiul Unirii aproape pustiu şi aproape de ieşirea din Bucureşti, am încetinit considerabil la vederea unui număr de cinci puncte prăzulii care puteau fi drumari, dar tot atât de bine, poliţişti. Pe măsură ce mă apropiam, am observat că punctele devin clar veste şi sunt îmbrăcate peste nişte costume negre cam de antitero.
Imediat am reuşit să desluşesc şi motivul care le făcea să pară aşa sfidătoare la adresa legii gravitaţiei şi anume Loganul alb cu insemne de poliţie pe care stăteau oarecum tolănite, ele, costumele negre cu veste prăzulii. Când deja distingeam detalii, cum ar fi bocancii impecabili, noi şi strălucitori, a trebuit să fac dreapta pe aleea pietruită şi să-i dau bineţe portarului firmei unde aveam treabă. Omul, deşi mă cunoaşte din vedere, m-a rugat să mă legitimez, dar nu pentru el, ci pentru poposiţii aceia bicolori, astfel că am extras buletinul din geantă şi l-am scos în vizibil, prin geamul din stânga deja coborât în vederea dialogului, cam la o lungime de antebraţ.
Până s-a făcut el că mă controlează, l-am întrebat ce-i cu reprezentanţii legii şi ordinii.
A dat din umeri, cu milă: “Stau şi ei săracii p-aci, să le treacă tura. Au îngheţat de frig.” Zic: păi nu fac filtru? Nu caută arme? Iar ridică din umeri: ”Unde dreacu, Doamne iartă-mă, să le caute?! La lume în por’bagaj? Parcă ei nu ştie că n-are ce să caute! …Da’ ăsta le e serviciu!... Stă p-acilea dă patru ore.”
3 februarie, 2009

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu