Erou în Românica

renata

Urăsc indivizii care zic “Românica”, pentru a exprima succint şi simultan două adevăruri personale incontestabile: că se află într-o relaţie de detaşare amuzată cu mediul înconjurător, pe ei nemaiputând să-i mire nimeni si nimic şi că, fireşte, sunt acriţi de câtă străinătate au la activ.

Cine zice “Românica” zice, în mod obligatoriu străinătăţii, “afară”, adică peste buza de tablă cu smalţul ciobit a ligheanului “Românicii”, indiferent că ne raportăm la Ruse sau la Dubai City. Sigur, nu poţi fi un afarist de firmă dacă nu-i spui Americii, “State”. Nu poţi să-ţi arăţi muşchii in maieu, până nu-ţi arăţi si tendoanele, în T-shirt. N-ai cum să fii relaxat într-o discuţie, dacă nu zici, din când in când, “whatever”. N-ai cum! Pe vremuri, fumai Kent, o stingeai la jumate şi era destul, mai ales dacă o striveai scârbit, cu dezgustul pe care-l încearcă duduile virgine, când prelevează un ţânţar mort de trenul posterior şi-l depun in scrumieră. Stingeai Kentul, se vedea ce stingi, tăceai boiereste şi erai cool.

Acum, dacă vrei să te departajezi de ăştia care continuă, în tâmpenia lor crasă şi neobosită să aibă puls pe teritoriul “Românicii”, trebuie să bagi text, să ţii şeptelul la respect, că altfel îşi inchipuie c-aţi păscut împreună!

E! Vouă, ăstora care ne zicem ”Românica” aş vrea să mă adresez, cu următorul mesaj, redactat pe înţelesul vostru: acu doozile, s-a furat neşte patrusutedămiidăeuroi la o casă dă schimb şi-a murit doi fraieri, fincă ducea banii pă intuneric, în afara orelor de dus bani, adică dacă n-ar fi unu decedat şi unu vai steaua lui, pă ei i-ar băga la răcoare că n-a respectat normele de securitate la lumina zilei. Pă lângă ăştia doi s-a mai băgat unu în seamă, unu Ghe. Lala, care nu-ş ce i-a venit, da a vrut să-l împiedice pă criminal să fugă cu succes şi s-a ales cu o moarte precisă şi decorată care pentru fii-so poa să fie un imbold la tâmpenie sau un imbold la încercarea de-a tăia un “c” de la “Romanica”.

De ce vă zic asta...Fiindcă s-ar putea să bage “Pui de Lei” la Leonida şi e bine să fiţi p-aproape.

1 februarie, 2009