renata
Cel puţin pentru o zi, presa românească s-a repezit cu un cavalerism pe care îl credeam demult apus, să-i ia niţel copilul din braţe Mihaelei Rădulescu, să-i lase mîinile libere, ca să poată da din ele în voie, ca Magda Ciumac. Sigur, nu le-a fluturat aiurea, steril, prin aer, ca moldoveanca analfabetă, le-a folosit judicios, gesticulând numai din degete, dând cu ele în tastatură şi-n milionarul român. Totuşi, textul rezultat se dovedeşte a fi scris cu picioarele.
De furie, mâinile Mihaelei cam tremură, deşi ţinteşte cu mare precizie cele câteva puncte vitale ale milionarului român, buzunarul stâng de la piept, amestecul în politică şi off-shore-urile lui îndepărtate, totuşi, încă din prima frază, când nu era chiar cu nervul la pământ, disperata mamă trage pe lângă şi nimereşte în noi, aştialalţii. Prostimea.
Păi nu scrie ea „Mă aflu în umilitoarea situaţie de a mă folosi de calitatea de persoană publică pentru a-mi apăra copilul de mizeriile unei lumi înrăite…”? Scrie!
Cum majoritatea românilor nu fac parte din cohorta de milionari plus nevestele lor, pe care le invocă Mihaela - “ Câte femei de milionar au trăit acest coşmar, doamnelor?” , nouă, mulţilor, nu ne rămâne decît poziţia cealaltă, a “lumii înrăite”.
Şi din această postură îmi vine şi mie s-o întreb: da’ ce-ţi făcurăm, dragă? Ce ne tragi pe noi de guler ? Ce ne întrebi pe noi cât de jos poa’ să ajungă un milionar? Tu ai trăit acolo, ştii mai bine… Ce să facem noi pentru “pacea copilului tău”? Să dăm noi cu mătura prin garsoniera lui Oţil şi să-i ducem, dimineaţa, gunoiul? Să-i explicăm noi micuţului cine-i domnul acesta drăguţ, de la Reşiţa, care-şi acoperă infirmitatea cu tot felul de căciuliţe şi şepcuţe şi îşi exhibă sexul imaginar pe jeanşi, cu un bun gust desăvârşit?
Cel mult putem să-i luăm Presei copilul din braţe, să-l ducem la Antipa, să vadă cum a evoluat omul din maimuţă, pe urmă să-i explicăm că, din orice punct de vedere ai privi lucrurile, teoria aceasta rămâne discutabilă.Şi-n vremea asta, Presa, degrevată de obligaţiile unui asistent maternal, să pună dracului mâna pe tastatură şi să-şi vadă de meserie, fiindcă pauza de joi, când tu ai făcut presa, cred că a luat sfârşit.
De furie, mâinile Mihaelei cam tremură, deşi ţinteşte cu mare precizie cele câteva puncte vitale ale milionarului român, buzunarul stâng de la piept, amestecul în politică şi off-shore-urile lui îndepărtate, totuşi, încă din prima frază, când nu era chiar cu nervul la pământ, disperata mamă trage pe lângă şi nimereşte în noi, aştialalţii. Prostimea.
Păi nu scrie ea „Mă aflu în umilitoarea situaţie de a mă folosi de calitatea de persoană publică pentru a-mi apăra copilul de mizeriile unei lumi înrăite…”? Scrie!
Cum majoritatea românilor nu fac parte din cohorta de milionari plus nevestele lor, pe care le invocă Mihaela - “ Câte femei de milionar au trăit acest coşmar, doamnelor?” , nouă, mulţilor, nu ne rămâne decît poziţia cealaltă, a “lumii înrăite”.
Şi din această postură îmi vine şi mie s-o întreb: da’ ce-ţi făcurăm, dragă? Ce ne tragi pe noi de guler ? Ce ne întrebi pe noi cât de jos poa’ să ajungă un milionar? Tu ai trăit acolo, ştii mai bine… Ce să facem noi pentru “pacea copilului tău”? Să dăm noi cu mătura prin garsoniera lui Oţil şi să-i ducem, dimineaţa, gunoiul? Să-i explicăm noi micuţului cine-i domnul acesta drăguţ, de la Reşiţa, care-şi acoperă infirmitatea cu tot felul de căciuliţe şi şepcuţe şi îşi exhibă sexul imaginar pe jeanşi, cu un bun gust desăvârşit?
Cel mult putem să-i luăm Presei copilul din braţe, să-l ducem la Antipa, să vadă cum a evoluat omul din maimuţă, pe urmă să-i explicăm că, din orice punct de vedere ai privi lucrurile, teoria aceasta rămâne discutabilă.Şi-n vremea asta, Presa, degrevată de obligaţiile unui asistent maternal, să pună dracului mâna pe tastatură şi să-şi vadă de meserie, fiindcă pauza de joi, când tu ai făcut presa, cred că a luat sfârşit.
21 martie, 2009
+(3).jpg "NONO")
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu