Răul e apatrid

renata

Iar le facem necazuri fraţilor de gintă latină, care ne-au primit toate ciurucurile în cizma lor, cu o cordială nepăsare! Iar se-nfiorează de-aşa faimă guvernanţi din două ţări. Ziarele italiene traduc regretele poporului român, partea care are acces la internet şi ştie carte. Ziarele româneşti sforăie şi ele cu indignare şi păreri de rău, ce zice media din ţara nu tocmai vecină şi din ce în ce mai puţin prietenoasă.

Stan Laptop, ajunge, prin nu ştiu ce meandre ale minţii, de la fetiţa de 14 ani violată de doi degeneraţi, la cravata roşie de la gâtul lui Cătălin Predoiu, aia care i-a stat în gât lui Berlusconi…

Dacă ar fi să mă întrebaţi pe mine, violatorul n-are cetăţenie, etnie, circumstanţe atenuante, agravante, nu contează că era beat sau drogat, că era ţigan, că era negru sau asiatic, că fusese molestat în copilărie, că victima avea 17 sau 70 de ani, că s-a zbătut sau că a rămas înţepenită de frica morţii, că poate fi recuperată psihosocial în ani de tratament sau niciodată.

Un violator are o singură caracteristică importantă: EXISTĂ. Aici ar fi câte ceva de făcut…
În codurile penale unde maximum de pedeapsă e „pe viaţă”, să i se dea. Acolo unde există „cu moartea”, să i se aloce.
Nu s-ar umple închisorile de vieţaşi pentru viol, nici injecţia letală n-ar fi prea des utilizată fiindcă, de îndată ce aceste scursuri ale lumii ar şti cam ce le aşteaptă dacă sunt prinse, fiziologic vorbind, le-ar scădea mult apetitul pentru „flăcăisme”.

Ştiu, nu mai trăim in evul mediu, omul are drepturi, există noţiuni foşnitoare ca: reeducare, recuperare…vax!
Trăitorilor ca-n evul mediu mi se pare normal să li se răspundă medieval, pe înţelesul lor.
În rest e politică, presă, sclipici, filosofie de doi lei, rasism, antirasism, ipocrizie, statistici, sondaje şi circ. Mult circ. Pâine, mai puţin…

19 februarie, 2009