wall-e şî ulcieli

renata

Fir-ar, că ghinionişti ca de când ne-am născut si până om da colţul, n-am fost niciodată! Ăia, cu Milk, cu Pitt, cu Penn, se scaldă în lapte şi miere pe covorul roşu. Îşi iau statueta în braţe şi se cară. Cu faima, cu luminile, cu lacrimile, cu aplauzele, cu muzicile, cu râsetele. Noi, cu alchimiştii noştri de bucătărie, fierbem şi fierbem la retorta cu ciorbă de încărcător, doar-doar vom reuşi să-l preschimbăm pe Mr. Hyde în distins Dr. Jekyll, recte pe miliţia de cartier în inteligenta şi întreprinzătoarea poliţie română…

Scenariul după care vrem noi să facem filmul e de-a dreptul halucinant de bun, adică are de toate şi, dacă îi ţine Dumnezeu pe protagonişti sănătoşi până la anul, nu văd cum ne-ar mai putea trage cineva covorul de sub picioare.

Povestea începe asa: braţul lung si vânjos al legii îl înşfacă din scurt pe braţul fărădelegii, pe numele său Gorbunov, îl scutură bărbăteşte şi-i dă drumul din absenţa probelor şi prezenţa alibiului, înapoi, la mititica. Nu la mititica lui, care nu era a lui, ci a capului reţelei de crimă organizată cu care braţul conlocuia intr-un ménage à trois de mare risc. E vorba de mititica numită şi zdup. De ce-i zice zdup, asta ţine deja de cultura telespectatorului care suntem cu toţii, nu trebuie detaliat în film, ajung două flashback-uri unde apare Gorbunov - zdup! – din mititică direct în spitalul de neclarvăzători şi zdup! – la sala de antrenament din Braşov, un cadru larg cu Biserica Neagră ar fi de ajuns pentru a subînţelege juriul saltul lung spaţial si scurt temporal care schimbă destinul eroului.

In vremea asta, adevăratul cap al răutăţilor dispare din casa blestemată, că nu pot să-i zic altfel, când ştiu câte descinderi si percheziţii a făcut poliţia acolo, si n-a găsit nici cartea de imobil, să vadă dacă îi ies locatarii la număr, ce să mai vorbesc de iubită, care trăia într-o stare de invizibilitate perpetuă, poate în altă dimensiune, e bine de băgat treaba asta, că şi SF-ul se vinde bine, aţi văzut ce-a păţit „wall-e”, a fost premiat si, dacă noi introducem personaj feminin, povestea capătă savoare, imediat intră în lucru schema cu cherchez la femme, dar nu oriunde, ci în oala cu ciorbă, unde se pasteuriza încărcătorul, simultan cu descinderea la Ploieşti… E, aici avem o problemă: Norvegia asta mă încurcă rău de tot! Poate să genereze confuzie. Vede juriul subtitrarea, scrie acolo clar, că ăsta se ascunsese tocmai la Norvegia , îi vede pe cei 60 de poliţişti cum dau două picioare în uşă cu somaţia nu mişcă nimeni, sunteţi arestaţi si-o aude pe Norvegia, tuşind uşurel şi tabagic către ei - că asta e vreau să fie replica finala – „Bă, mânca-v-aşî!... Io dacâ vă spui lu’ Preşădintili meu, vă face wall-e şî ulcieli…”

26 februarie, 2009