luni, 21 septembrie 2009

Nevoia de MĂMUC

Toţi avem o mamă, nu numai Roxana Iordache! Aproximativ 100% din cei care se freacă azi cu aerul, îl utilizează la oxigenarea creierului şi-l noxează cu ce le iese pe gură, pe tastatură şi pe orice alte căi ce pot fi considerate supape, au sau au avut o mamă.
Biologicamente necesară ca să se dea ei în căluşeii vieţii, o vreme.
Până aici, lucrurile sunt clare.

Ce ne facem, însă, când unii posesori de mamă (care , automat, au şi un tată), percep nevoia de un al treilea părinte, situat undeva între genitori şi divinitate – TĂTUCUL?
Nu mă refer aici la prostimea dresată să simtă asupră-şi o mână de fier, care-o vitaminizează permanent cu sentimentul culpabilităţii, pentru a-i reduce stresul responsabilităţii.

Mă gândesc la inşi de excepţie, supradotaţi şi iubiţi de Soarta care le-a recunoscut şi confirmat supradotarea, aceia care scâncesc noaptea prin somn după un “ăla negru, de respiră greu – era ta’su, mă!” şi ziua, lucizi şi implicaţi, se apucă să-i tasteze omagii.

Mă gândesc la cei de calibrul Andrei Pleşu, intelectuali de mare profunzime, genetic structuraţi ca intelectuali care, contrar prostimii îndoctrinate cu succes ce-şi manifestă simpatia, fidelitatea şi încrederea în TĂTUC, visceral, se obosesc să-şi argumenteze cu luciditate admiraţia faţă de idolul lor, folosind tot felul de “nu numai, ci şi”-uri care ar băga Logica în faliment, dacă Logica s-ar pleca, măcar din politeţe, asupra rodului gândirii dumnealor.

Am scris aceste rânduri ca urmare a lecturii articolului domnului Pleşu, publicat în ADEVĂRUL, din 16 septembrie 2009.
Le-am scris, înspăimântată de posibilitatea ce se creionează la orizont: noi, pătura anonimă, nici oameni de bine, nici eroi ai revoluţiei, nici controversaţi oameni de afaceri, nici interlopi, dar nici pulime CTP-istă, înţelegem necesitatea TĂTUCULUI, după 50 de ani de “tătucenie” comunistă. Acceptăm şi ne asumăm obligaţia de-a trăi într-o societate învăţată cu presiunea bocancului TĂTUCULUI pe carotidă.
Dar să vină un Pleşu, să vrea să ne demonstreze cu talent în regulă că bocancul strivitor al TĂTUCULUI e mângâierea mâinii răcoroase a mamei pe frunte, ăsta e deja un pericol greu de ocolit, e falsa demonstraţie a nevoii de MĂMUC.
Şi de MĂMUC se scapă mult mai greu.
________
Erată: am revenit asupra textului făcând rectificarea cuvenită. Mă refeream la articolul dlui Pleşu din Adevărul, 16 septembrie 2009 şi nu la cel din Dilema Veche, publicat de acelaşi, o zi mai târziu.

13 comentarii:

  1. Lucia, mulţumesc!
    Dacă am confirmarea ta, nu mă mai duc la OSIM.

    RăspundețiȘtergere
  2. In facultate aveam de facut tot felul de referate imbecile pe care- facindu-le in scirba- primeam note proaste. Pina cind, intr-o zi, o colega mai de top mi-a oferit un pont: "scrie si tu asaaaa, mai complicat..."; "cum, mai complicat?!" ma uimesc eu. "Foloseste expresia ''si/sau''- de exemplu"- zice ea...Am inteles ideea si am aplicat-o, crescindu-mi astfel "cota". Atunci am inteles cit de important este sa strigi in gura mare ca esti destept.
    Frumos ai zis, Renata, Plesu demonstreaza cu talent in regula alea si alea. Dar- simt ca recunosti- ce talent!!!

    RăspundețiȘtergere
  3. Ina,
    Zici ca: " cit de important este sa strigi in gura mare ca esti destept"

    Hahaha, io am precizat ca pe deasupra-s si ...modest:))))

    RăspundețiȘtergere
  4. Cacofonia e doar un typo, nu mi-a mers bine "copiuta" incat sa scot toata propozitia
    :))))

    RăspundețiȘtergere
  5. Renata,
    recitesc povestea si nu-mi vine altceva in cap decat familia impuscatului.
    asta de azi n-a pus-o de mamuc dar a pus de altele doua:
    de tarfuck la (C)turism si de fatuck la (M)UE.

    scuze pentru golanie dar nu puteam sa le tin doar pentru mine. daca nu le vrei, sterge-le, nu-i cu suparare. parol!

    RăspundețiȘtergere
  6. Anonimule,
    Nu şterg comentarii, din principiu. Iar al tău nu conţine nimic care să mă determine să-mi calc pe principiu.
    O zi bună!

    RăspundețiȘtergere
  7. @Draga Renata: mie conu' Plesu imi trezeste alte ganduri. Ia d'aci:

    Coane Plesu, Coane Plesu
    Nu ne duce bre cu presu',
    Caci noi stim ca esti veros
    Mereu receptiv la os!

    Hai sa-ti spun ca spectator
    Cum se vede din popor
    Meci cotrocenist trucat
    De matale arbitrat!

    De la FSN incoace
    Gura tie nu-ti mai tace
    Traseist si arivist
    Cu'Al de Sus pupincurist.

    Ai dat ingeri, heruvimi
    Pe'un pitac de la stapini
    Si te'ai gudurat Grivei
    Clovnerie de doi lei.

    Stai bre nene'n banca ta
    Marea n'o mai agita
    Ramai bade eseist
    Caci cam puti ca traseist.

    De esti 'telectual fratie,
    Tine-te de cartulie
    Caci stapini ce azi slavesti
    Maine's basme si povesti!

    Iar mata caine pribeag
    Vei ramine ca mosneag
    Sa-ti vezi nume terfelit
    Pentru'n galben gaurit!

    RăspundețiȘtergere
  8. Corect, marcus!
    Ţi-am citit povestea americană pe blog.
    Interesantă!
    ...Escu ăla de la minister, care nu ştia o boabă engleză... Eu, în locul tău îl povesteam mai pe îndelete. :)

    RăspundețiȘtergere
  9. Renata,

    Marcus are povestea aceea publicata intr-o carte de acum vreo doi ani. Poate ca mai detine o copie sa te cadoriseasca si pe tine...
    Zic si eu pentru ca toate povestirile alea marinaresti sunt faine si cu adresa clara.

    RăspundețiȘtergere
  10. Nu ştiam...
    Că povestea e publicată într-o carte.
    Tu de unde le ştii pe toate, Anonimule?

    RăspundețiȘtergere
  11. Anonimul are dreptate, Renata, cartea există, am şi eu un exemplar cu dedicaţie & autograf al autorului.
    Iţi spun asta ca să te ambiţionez, pentru că-mi place cum scrii şi mi-aş dori să am şi o carte de-a ta cu autograf. Chiar şi o carte de poveşti cu câini înţelepţi, pisici alungate şi un ursuleţ de pluş cu ochelari.

    RăspundețiȘtergere
  12. Şi eu mi-aş dori să am o carte de-a mea, Florian! :)
    Dorinţele noastre însă nu coincid cu cele ale editurilor. Sau poate că eu fac parte din categoria "băieţilor buni". "Băieţii buni n-are noroc!" :))
    Totuşi continuăm la ursuleţ, deocamdată.

    RăspundețiȘtergere