sâmbătă, 19 decembrie 2009

“Atenţie, se închid uşile!” (V)



Culoarea cerului perfectă şi câţiva nori albi, deasupra liniilor ferate.
Soare.
Peronul plin de lume.
Primele şapte note din “Glasul roţilor de tren”, falsând strident, în megafon. Apoi vocea care anunţă întârzierea rapidului de treişpe - zero – trei. Douăzeci de minute.
Înjurături scurte. Aproape blajine.


Un cuconet cu palton ciclam din “bouclée” şi vulpe argintie la gât care-l soarbe pe Mircică din priviri. Brunet cu ochi albaştri, uşor demodat, cu faţă de premiant la toate materiile, Mircică e irezistibil pentru doamne trecute de prima tinereţe. Asta îl şi scoate din fire: că numai pentru ele.
“Bârnosu’” , care e urât, dar are lipici la tot ce mişcă şi poartă fustă, îl consolează pe şoptite: “Nu-i frumoasă, da’-i bătrână!” …


Momentul în care cineva din mulţimea de călători dă la maximum volumul micului său radio portabil. Nu se înţelege mare lucru. Pare un comentator sportiv entuziasmat care descrie o fază de gol. Şi totuşi, nu e.
Se aud sîsîieli. În jur, orice zgomot îngheaţă şi omul cu aparatul de radio în mână repetă neutru ce se aude din difuzor, parcă ar traduce, parcă ar vrea să se convingă mai întâi pe el că n-a priceput greşit:
a fugit Ceauşescu.
Vestea de trei cuvinte se răspândeşte instantaneu, dar reacţia vine lent, uleios.
La început e doar un murmur neîncrezător, poate chiar înspăimantat.
Cineva ar trebui să dea aprobare la bucurie.


Un ţăran bătrân, înconjurat de sacoşe burduşite, trânteşte căciula de astrahan în pământ şi îşi ia în braţe damigeana de vin pe care-o ţinuse grijuliu între picioare, să nu i-o lovească vreunul.
Ăsta pare semnalul aşteptat.
Se rup zăgazurile fricii.


Primele chiote.
Fluierături. Şi exclamaţii. A fugit. A fugit! Nimeni nu mai rosteşte numele fugarului.
Nimeni nu se întreabă cum, unde…
Strângeri de mâini, îmbrăţişări. Necunoscuţi care nu se vor mai întâlni, probabil, vreodată se strâng în braţe şi-şi strigă unii altora aceleaşi cuvinte: “A fugit! Aţi auzit? Am scăpat! A fugit!”


Prin tot vacarmul ăsta, moşul cu desagii lui, cu damigeana în braţe, zice şi el, cui vrea să-l asculte : “…Şi io mă duc acum, la fi’miu, la Bucureşti!”

În spatele agitaţiei nebune, rapidul trage la linia întâia, aproape neobservat, cu zece minute mai devreme decât se prevăzuse .

6 comentarii:

  1. Asta e grozava! Imagineaza-ti ce simte unul care si-a dorit la fel de mult precum voi ca sa traiasca aceasta clipa dar n-a avut prilejul fiind departe.
    Eram la Banja Kovilacia in lagar si ascultam radio Timisoara...Ce ne mai imbratisam si noi iar in urmatoarele cateva zile peste jumatate din cei admisi de ONU ca refugiati se intorceau increzatori "acasa"...

    RăspundețiȘtergere
  2. Uite, Neveule... poate că n-o să mai am niciodată ocazia şi curajul să-ţi spun chestia asta: i-am admirat întotdeauna pe cei care au avut îndrăzneala să fugă atunci, fiindcă riscau să fie prinşi şi returnaţi, cu consecinţe, dar mai ales fiindcă s-au încumetat să ia totul de la zero, sperând şi fiind încrezători în ei.
    Excepţie fac "fugiţii" plecaţi în misiune. Care mai sunt în misiune şi azi şi votează din diasporă. :)
    Dar n-o să-i înţeleg niciodată pe cei care, odată plecaţi, odată cu zarurile aruncate, au mai făcut pasul înapoi, indiferent de motiv.
    Aşa că, să nu ne facem griji pentru ei!
    Probabil că acum, anul ăsta, au votat contra comunismului, instaurând securismul într-o ţară şi aşa hăituită.

    RăspundețiȘtergere
  3. "Mersic" pentru vorbe bune, nu le merit:)
    stiu si eu d'astia care depuneau valuta pe conturi prezidentiale si-apoi s-au topit odata cu revolutia. Nu mai figureaza in nomenclatura cartilor de telefon din nicio tara...
    Nume noi (banuiesc), conturi uriase (sunt sigur)...Fosti lucratori ARCOM in Orientul Apropiat;)

    RăspundețiȘtergere
  4. ...sau, Neveule, banale agenţii comerciale. Köln - reprezentant comercial. În ţară, şef protocol la Uzinele 23 August. Auăleu! Fabrica de armament şi material rulant?

    RăspundețiȘtergere
  5. ba, si trenul a venit cu zece minute mai devreme!
    Uita-te cum scrii, mai Renata! Scrii toata povestea aia, incepem toti sa ne gindim unde eram in clipa aia, cum ni s-a intimplat, cum am receptionat acel "a fugit..."...si trenul tocmai ce veni cu zece minute mai devreme, fir-ar!!!

    RăspundețiȘtergere
  6. Ina,
    Amănuntul ăsta mi-l amintesc foarte precis fiindcă exact asta am gândit atunci, uite dom-le, până şi rapidul de Baia Mare a venit acum, că nu mai e nemernicul, cu 10 minute mai devreme, faţă de întârzierea anunţată. A recuperat pe drum. De bucurie! :)

    RăspundețiȘtergere