vineri, 7 octombrie 2011

Guma - mama deştepţilor

Când eram eu în clasele primare, o profesoară  îi zicea gumei “mama proştilor”.
Mie, dimpotrivă, mi se părea că e "mama deştepţilor", fiindcă puteai să corectezi prostiile scrise,  în mod repetat, uneori până făceai gaură în foaia caietului.
De atunci nutresc şi convingerea nestrămutată că nu tot ce e roz, parfumat, tare şi chinezesc e bun, iar tot ce e moale, cenuşiu şi pute a cauciuc  e prost.
Degeaba mirosea ea, guma chinezească,  a căpşuni, dacă lăsa ditamai porcuşorul pe hârtie, de trebuia să-l rog apoi pe bunicul să-l ia la lamă, să-l frece uşurel cu faţa unghiei, până se  vindeca locul, şi puteam spera că peniţa va mai trece o dată, cu o trăsătură foaarte uşoară, pentru ca cerneala să nu facă blestematele alea de  mustăcioare oribile care  se remediau numai chirurgical,  cu o paginectomie .
Dacă drama se producea pe contrapagină, abia atunci devenea o adevărată tragedie, fiindcă era musai  să rescriu,  nu doar tema curentă, dar şi pe cea de ieri.
Astălaltă, urâta cenuşie, se comporta mult mai bine. Permitea şi  patru ştersături ale prostiei, până să lase urme ireparabile.
Mai exista şi “picul” pentru şters cerneală, care lucra mult mai elegant, mai fără urme, dar nici ăla nu era chiar  tăticul proştilor sau al deştepţilor, tot lăsa o gălbejeală, acolo, care te incrimina că ai fost gură-căscată şi ai greşit.
Cel mai bun lucru era să-mi fac o ciornă şi, când treceam pe curat, să holbez ochii şi creierii la ce produc, să mă gândesc de două ori înainte de-a comite vreo nenorocire, să nu folosesc decât cuvinte cărora le ştiu sensul şi ortografia, iar dacă nu sunt sigură, să întreb pe cineva din preajmă, în care am încredere. Şi îl întrebam pe bunicu’. De fapt, cred că îl terorizam cu  “Po’ să zic aşa?” şi-i citeam cum aş vrea să zic, în scris. El, care nu era vreo somitate în materie de compuneri şi avea cam tot atâtea clase câte aveam şi eu  la momentul acela, mă trimetea la bunică-mea sau la dicţionar. De obicei bunică-mea nu-şi vedea capul de treabă în bucătărie şi ne uşuia pe amândoi, de nu ne vedeam.  Aşa că, în timp, m-am învăţat să stau cu DEX-ul pe masă şi cu îndreptarul ortografic care te mai lămurea şi asupra despărţirii în silabe, şi de ce cu doi sau trei de “i”, şi multe alte şmecherii care ţineau guma la respect.

În timpurile moderne, tehnologia ştersului a luat un avânt nesperat. Nu numai că poţi face corecturi cu nemiluita, fiindcă locul gumei şi-al picului a fost ocupat, pentru totdeauna, de tasta “Backspace”,  dar nimeni n-o să ghicească vreodată cât ai trudit la corectură şi nici nu mai depinzi de bunicu’ sau  de bunica, nici nu mai ocupi masa cu cele patru kile de dicţionar.
Ai, la un click distanţă, o mulţime de surse cu care să te consulţi, poate nu absolut sigure, dar cel puţin suficiente, ca să ajungi la o concluzie corectă  şi, când pui pe curat şi dai la tipărit, apoi nu te ştie nici vântul, nici pământul, cât ai frecat tasta ştergătoare.

Motivul pentru care mi-am amintit brusc şi cu nostalgie de Mama Proştilor, Guma,  e un articol de ziar, scris de un ziarist care ia şi bani pentru că-şi face temele acasă.

Omul nostru începe textul astfel:
 “Mă uit la fiu-meu, de 12 ani, cum îşi cară ghiozdanul în spate venind de la şcoală şi un val de compasiune mă inundă”.
Lipseşte o virgulă înainte de “şi”, dar nu se moare din asta…
Mai la vale ne explică de ce: că în ultimii 50 de ani învăţământul românesc nu s-a schimbat, a rămas tot sovietic. Că e ameninţat de balaurul birocratic cu multe capete şi le numeşte pe două dintre ele: “maniera senilă  de-a bate câmpii a doamnei Ecaterina Andronescu” şi “retorica foarte constipată a lui Funeriu”.
Monstrul acesta birocratic”, insistă el,  îşi arată rar faţa la televizor, are o halenă urât mirositoare şi un creier minuscul.
Mai zice şi că “Fizica din şcoală e predată într-o limbă de lemn, pornind de la formula scrisă pe tablă, abstractă, de neînţeles. Acidul sulfuric de la chimie se combină cu azotul într-un mod nedescifrat, iar lista celor 200 de lecturi obligatorii în clasa a VI-a cuprinde toţi triştii din literatura română, de la Hogaş şi Vlahuţă până la Bogza şi Galaction”.

Bine, unui discurs constipat nu prea poţi să-i zici retorică, fiindcă retorica e arta de-a vorbi frumos , dar treacă de la mine: e mai select “retorică” decât “discurs”.   
Fizica e de neînţeles  şi reacţiile acidului sulfuric rămân de nedescifrat pentru cei care n-au terminat liceul  “la real”, dar de ce să-i facă  “trişti” pe Calistrat Hogaş şi pe Gala Galaction? De ce ?
Are el nişte “veseli” în manşetă ?

Ce lecturi obligatorii ar trebui să aibă elevul român de-a şasea, care-şi duce ghiozdanul în spate ca pe o cruce, ca să nu zică mai târziu, în scris,  adult fiind şi lefegiu la ziar - “halenă urât mirositoare”, pentru că exact asta înseamnă halenă: respiraţie urât mirositoare?

Poate n-o şti amănuntul ăsta paznicul autobazei, nici băiatul care ne curăţă piscina, dar jurnalistul care unelteşte din tastatură cuvinte, ar trebui să ştie că damf de alcool, iz neplăcut, halenă urât mirositoare,  deontologie profesională şi spirit de glumă sunt tot atâtea oribile pleonasme care-l dau de gol că într-a şasea, indiferent câţi clasici trişti sau veseli căra în ghiozdan, n-o lua cu el şi pe Mama Proştilor - Guma,  aia făcută din  doi centimetri cubi de cauciuc sintetic sau natur, care te învăţa cum să-ţi ascunzi prostiile de ochi străini şi critici.


22 de comentarii:

  1. Renato, sint ingrijorat. Constat ca ai probleme grave cu sistemul imunitar, daca nu reusesti sa nu citesti un ziar ajuns la acest nivel moral si profesional, la care scrie un neica-nimeni pentru care discipline vitale unui jurnalist sint mai grele decit carnea de porc, plumbul sau tranzitia. (Ba, mai mult, ma faci si pe mine sa-l citesc!) Un ziar la care scrie editoriale un chibit – ca jurnalist nu pot sa-i spun – pentru care gramatica si literatura formeaza un no men’s land in care fiecare poate debita oricite ineptii doreste si poate scrie învârtindune intr-un cuvint sau Bac cu b mare. Un individ pentru care pleonasmele inca nu s-au descoperit. Despre virgula, ce sa mai vorbim? Intram, deja, la capitolul “Subtilitati”!
    “Acidul sulfuric de la chimie se combină cu azotul într-un mod nedescifrat” – zice imberbul, la figurat, desigur, editorialist. Uita sa ne spuna ca asta se intimpla in mintea lui, unde aceasta reactie chimica produce confuzie, panica si chiar groaza. Bine ca ne spune ca e vorba de sulfuricul ALA, de la chimie, probabil spre a nu-l confunda cu vitrionul “tristului” nenea Iancu.
    Sigur, nimeni nu te poate obliga sa fii toba de chimie, dar macar bunul-simt te opreste sa vorbesti despre lucruri de care nu ai habar. Atunci cind el, bunul-simt, chiar exista.
    Numai ca, de data asta, nu sint semne.
    Un biet anonim, un scirta-scirta pe hirtie, are tupeul, obraznicia sa vorbeasca despre “tristii” din literatura romana, fara sa se intrebe daca el a citit macar pe jumatate cit au scris aceia.
    In fine, ca sa ne convinga ca nu esti suficient, daca nu esti si fudul, mai trage o bita in balta:
    “Şcoala sovietică nu a avut chiar cele mai proaste rezultate din lume”
    Fratilor, indurati-va de el si spuneti-i cite premii Nobel a adus scoala de care vorbeste el, cu atita inconstienta, Uniunii Sovietice!
    Sau, mai bine NU! Oricum nu cred ca se va lipi ceva de acest teflonat al carui asa-zis articol ar fi putut, la fel de bine, sa aiba doar 3rei vorbe:
    “Funeriu nu bun”
    A dracu’ coincidenta: imediat dupa ce Elena Basescu tocmai exprima ceva similar ... Cum se mai leaga toate!

    RăspundețiȘtergere
  2. Trebuie sa revin cu precizari: Funeriu chiar NU bun! Dar asta e alta discutie.

    RăspundețiȘtergere
  3. Da' nu mi-s chiar aşa bolnăvioară, Augustine!
    Am ajuns întâmplător pe articolul idiotului, căutând altceva. Oare unde era? În EVZ?
    Căutam despre Funeriu NU bun! :)
    Dar înţeleg că vrei să-mi scrii tu. Aştept.
    Mie mi se pare că Funeriu nu bun, dar nici nu sănătos. Are râs&privire ne-bune. Semne de buba la cap.

    RăspundețiȘtergere
  4. Renata : Draga mea, acelaşi fenomen l-am observat şi la reporterii TV. După studii îndelungate de trei luni (!!), tinerii aceştia culţi în capul lor asaltează micile ecrane şi debitează inepţii demne de tot rîsul ! Asta dacă nu-ţi creşte tensiunea auzindu-i.
    Crezi că-i întreabă cineva cine a fost Miron Radu Paraschivescu, de exemplu ? Sau nu, ca să fiu mai blîndă, Coşbuc este doar numele unei străzi ? :))

    RăspundețiȘtergere
  5. De ce te duci aşa de departe, Matilda? Coşbuc? M.R.Paraschivescu?!
    Când să-i întrebi de ei? Imediat după ce scapă vreo chiflă de tipul "a fost iNdentificat"? Sau când enumeră "repercuRsiunile" a ceva?

    RăspundețiȘtergere
  6. paginectomie...esti mortala, bey, doamna re:))))

    RăspundețiȘtergere
  7. Exact,Mihai! E mai ales o piaţă. Eu când zic Coşbuc, la piaţă mă gândesc. Habar n-am unde e strada... :)

    RăspundețiȘtergere
  8. Nu-s mortală, Neveule! Îs farmacistă. :))

    RăspundețiȘtergere
  9. Corect, pana la un punct: lecturile (si in nici un caz "obligatorii", pentru ca asta e cel mai sigur mod sa SCARBESTI pe cineva) de clasa a VIa ar trebui sa includa mai degraba asta http://www.polirom.ro/catalog/carte/si-el-vorbea-cu-patrupedele-cu-pasarile-si-cu-pestii-asa-a-descoperit-omul-ciinel-488/ decat spalatura de varza a scriitorilor autohtoni ;) . Patriotismul asta provincial si ardoarea de a forta oamenii sa imbratiseze naivitatile locale doar pentru ca sunt "ale noastre" ne-a costat mult prea mult pana acum.

    RăspundețiȘtergere
  10. Vlad, cică cea mai sigură metodă să transformi un cântec bun într-un cântec insuportabil, e să-l dai pe un post de radio non-stop.
    Din punctul ăsta de vedere, ai dreptate. Scriitorii autohtoni, ca şi cei străini, au spălătură de varză la greu. Problema noastră e să parcurgem măcar o dată, o zecime din spălătura de varză, ca să ne facem o idee. Dacă n-am citit-o, nu putem să emitem păreri asupra spălăturii de varză.
    E ca şi cu Bibilia: înainte de-a o pune la zid, trebuie s-o citeşti. N-ai cum s-o critici altfel.
    Apropo de cărţi obligatorii: tu ai citit "Vulpea din Sprinfield"?

    RăspundețiȘtergere
  11. Sigur că da. Aşa zicea şi Baranga.


    "Fabula moralei

    Într-o noapte,
    De vis,
    Diafană,
    Pe un lac,
    Sub tremur de lună,
    Pluteau împreună
    O raţă
    Şi o lebădă wagneriană.

    - "Uită-te la ea, ce îngâmfată",
    Şopti raţa înciudată.
    "Dacă stai şi te socoţi bine,
    Ce diferenţă între ea şi mine?
    Aceleaşi pene
    Şi acelaşi cioc,
    Ce mai calea-valea,
    A avut noroc,
    Arză-o-ar focu’ s-o arză,
    Vedea-o-aş pe varză!"

    E şi în istoria asta
    O socoteală,
    Deşi cam strâmbă
    Şi
    Cam

    i – MORALĂ:

    Dacă nu poţi să urci,
    Măcar să bârfeşti şi să spurci."

    RăspundețiȘtergere
  12. ElZap, deja se face de-o dezbatere pe blogurile noastre bătrâne. I-am aruncat nada asta şi Rădescului, să vedem dacă muşcă... :)
    Aşa, pe scurt, eu i-aş întreba pe toţi veseloşii ăştia care nu-i suportă pe triştii literaturii române, dacă ar fi ei şefii programei analitice la limba şi literatura română, ce autori ar include ei la obligatorii?
    La dracu! Ăştia sunt capabili să-l bage şi pe Creangă la trişti, dacă cumva îşi amintesc de el. Pe Eminescu oricum l-au etichetat şi l-au pus la naftalină.

    RăspundețiȘtergere
  13. Ştiu şi eu?

    Poate ar trebui să-l băgăm pe Coşbuc.
    Sau să-l scoatem?

    Măcar să reţinem din el asta:

    http://ro.wikisource.org/wiki/Dintr-o_poveste

    Ca lectură opţională.

    RăspundețiȘtergere
  14. Nu citisem linkul tău, ElZap, când am povestit ceva despre ziua mea de ieri. Nu că intru în complot cu Coşbuc. Nu că mi-e greaţă de balivernele astea aduse de "afară". Nimic din toate astea.
    Simple coincidenţe, pe bune.

    RăspundețiȘtergere
  15. In primul rand, as mai termina cu "literatura" romana. Fara o profunda baza stiintifica in ceea ce priveste ETOLOGIA UMANA, nu cred ca putem vorbi de "educatie" sau "invatamant" in Romania. Asa, ca prima sugestie, ma gandesc ca in loc sa freci copiii la ridiche cu "Neamul Soimarestilor", mai bine le dai ocazia sa citeasca (adica, oferte gratuite de carti, la alegere) ce doresc ei (de la literatura romana la cea Universala). Nu e nevoie sa citesti Biblia ca sa realizezi ca e o colectie de tampenii, ci doar primele 3 pagini (cu maxima ingaduinta). Prost traduse (de fapt, intraductibila destul de des, cu exceptia situatiei in care cineva ar fi dispus sa adauge note de subsol care sa depaseasca lungimea intregului text!), aceste superstitii ale celor mai josnice clase sociale ale unor populatii primitive au prea putin de oferit omului modern si mult prea mult rau ascuns in ele. Biblia ar fi exemplul clasic de "retineti si evitati".

    N-am citit aia cu "Vulpea...". Eu cred cu tarie ca libertatile artistice si "stilizarile" sunt, de fapt, contraproductive; este suficient sa te rezumi la fapte daca vrei sa arati cititorului ceva cu adevarat minunat, iar adevarurile naturii organice sunt de o frumusete ce impune respectul si iubirea din partea noastra, si devin tot mai frumoase pe masura ce le cunosti. Problema este ca, de cand s-au sedentarizat si inchis de vii in propriile societati, oamenii au uitat de adevarata bucurie, si acum se retrag speriati in propriile lor creatii artificiale, de frica sa nu fie pusi in fata realitatii crancene, care le va aminti dureros de cat de mult au de pierdut din actuala situatie, sau cad in extrema cealalta, propovaduind aberatii hipiote.

    RăspundețiȘtergere
  16. Stai niţel, Vlad!...
    Ia-le şi tu mai bucată cu bucată.
    Prin urmare: tu crezi că românii n-au literatură? Chiar nimic nu e literatură la ei?
    Pune tu zece titluri pe o listă, despre care crezi că ar fi potrivite studiului în şcoli.
    Despre Biblie nu putem discuta, fiindcă nici unul dintre noi doi nu a studiat-o suficient.
    Putem vorbi despre "libertăţi artistice" şi "stilizări" după ce-mi explici cum ţi le defineşti tu, adică la ce te referi, exact.
    Din ultimul paragraf înţeleg că eşti ateu declarat. E în ordine. E dreptul tău. Eu nu mai sunt, de la vârsta de 21 de ani, când am fost nevoită să învăţ "genetică" pentru admiterea în facultate.Nu-s mare specialistă, dar sunt o mare admiratoare a acestei ştiinţe. Când începi să te alfabetizezi niţel în principiile ei înţelegi că principiul "viul s-a născut din haos" e e ridicol.

    RăspundețiȘtergere
  17. Nu putem spune ca romanii "n-au literatura", dar daca nu vrei sa-ti dedici viata studiului literar, nu prea vad multe motive pentru care sa te apleci asupra literaturii romane in special, avand in vedere literatura Universala.


    Ca sa putem face o lista cu ce ar trebui sa citeasca plozii si, la fel de important, CAND, ar trebui sa avem cunostinte extensive de etologie umana (ceea ce este practic imposibil pentru un roman, ca o consecinta directa a inapoierii crancene in care traim).

    Nu e nevoie sa studiezi Biblia ca sa accepti ca e o porcarie: "sarpele mananca pamant"?! Da-o-n ma-sa de treaba! Primele 3 pagini, 5 prostii mari.

    Inca o dovada ca stiinta este PROST inteleasa si predata in Romania e ceea ce ti-a insuflat tie studiul geneticii. Vezi "Gena egoista", "Un rau pornit din Eden", "Ceasornicarul orb", "Fenotipul Extins"...

    RăspundețiȘtergere
  18. Vlad, cred că există câteva (?!) cărţi în literatura română pe care orice copil român trebuie să le citească, fără să se facă ulterior literat. Basmele lui Ispirescu, Amintirile din copilărie ale lui Creangă, Cărţile lui Apolodor... astea ar fi mai pe la început. Pe urmă trebuie să citeşti Rebreanu, măcar Pădurea spânzuraţilor. Şi Caragiale, tot.
    După aia n-ai decât să citeşti absolut orice.
    Am sărit peste poezie. Deşi, dacă vrei să înţelegi vibraţia unui cuvânt în limba maternă, e preferabil să-l citeşti pe Eminescu.
    Nu ştiu ce numeşti tu etologie umană: rele obiceiuri sau cutume?

    Nu te condamn că nu poţi citi Biblia. Nu poate oricine. Nici eu n-am reuşit, decât parţial. Dar Noul Testament poate fi citit cu uşurinţă. Şi nu-ţi ajunge o viaţă ca să-l analizezi şi să pricepi câte ceva.
    Eu, de pildă, am fost foarte surprinsă, după ce am citit în paralel parabola peştilor şi pâinilor povestită de evanghelişti, să constat că ei s-au raportat în mod diferit la Isus, l-au iubit în mod diferit, s-au îndoit de el în mod diferit şi în relatarea lor au încercat să-şi ascundă îndoielile. Dar discuţia asta n-o putem purta decât cu cartea în faţă şi cu creionul în mână.
    Mesajele biblice trebuie decodate. Presupun că e nevoie de mii de cărţi auxiliare şi vreo două vieţi. Aşa că să lăsăm Biblia în pace. Niciunul dintre noi nu e capabil să susţină o discuţie, altfel decât devenind ridicol.

    În ceea ce priveşte aprecierea ta că eu am învăţat PROST, cu majuscule de PROST genetica, aici dă-mi voie să am dubii mari. Mi-e teamă că hzabar n-ai cum arată un Tratat de genetică, ăla al lui Palade, de pildă, aşa că n-are rost să te îngrijorezi de proasta mea receptare.
    N-am citit cărţile amicului lui Darwin, ăla cu gena egoistă. Darwin a dat-o-n bară prosteşte. Întâi şi-a elaborat teoria, pe urmă a căutat dovezile şi le-a fardat şi el cum a putut, cu explicaţii. Pe vremea lui Darwin nu se ştia de cromozomi, gene, dublul helix al ADN-ului. Dacă s-ar fi ştiut, s-ar fi abţinut şi el să susţină că omul se trage din maimuţă. Gena hemofiliei se află plasată în acelaşi locus la cal, câine şi om. La maimuţă nu. E suficient să ne împiedicăm doar de amănuntul acesta, şi Darwin se poate duce liniştit la culcare.
    Apoi s-au născut alte ştiinţe care-l pun la colţ cu vârf şi îndesat. Paleoastronautica, homeopatia şi psihologia ar fi doar trei dintre ele.
    A, şi încă ceva: eu nu cred că Dumnezeu e un moş cu un registru în faţă. Cred că e un cuplu de energie şi informaţie, în stare de autoreglare.

    RăspundețiȘtergere
  19. http://vladcelgroaznic.wordpress.com/2011/10/13/raspuns-pentru-renata/

    RăspundețiȘtergere