sâmbătă, 12 iunie 2010

Jurnal de bordură

Strada pe care-mi petrec o treime din zi pe banii unui “slab”, ca să am din ce plăti “grasului” dările lunare, arată aşa, de la începutul lui mai.


Iniţial, s-a pornit cu extirparea bordurilor datând din iunie 2009 şi înlocuirea lor cu unele mai proaspete.
N-am dat mare importanţă acţiunii fiindcă avea o logică: doi Dorei le scoteau pe cele uzate, alţi doi veneau pe urmele primilor şi plantau trufandalele. Lucrau destul de repejor, nu încurcau pe nimeni. Până într-o zi când, ăia doi care scoseseră bordurile vechi s-au apucat să le scoată şi pe cele noi. Nu-mi imaginam ce vor să pună în loc.

Într-o joi s-au lămurit lucrurile.
Nu pe strada noastră trebuiau să schimbe borduri, ci pe o alta! A noastră trebuia doar reasfaltată. Aşa că, imediat, au purces la decopertare.
De ziua copilului, primiseră şi aprobarea poliţiei rutiere pentru întreruperea traficului auto în zonă. Intrau în legalitate.
Nu mai avea sens să dea în brânci.

De-atunci singura dovadă că avem de-a face cu o stradă în lucru, stă înfiptă în pământ, la îndemână.


Mint! Pe 3 iunie, la prânz, au muncit iar. Excavatorul lor a rupt un odgon negru, semiîngropat. Un mizilic! După înălţimea flamei, s-a dovedit că nu era chiar o funie oarecare.
În amurg, o echipă de la Enel ne-a rebranşat la civilizaţie.

De-atunci a dispărut excavatoristul. Se lucrează numai manual. Dacă e ca la ţoale, bănuiesc că totul devine mai scump. Greul a căzut exclusiv pe ăia doi care se ocupau cu scosul. Ceilalţi, specializaţii în pus, nu se amestecă. Probaibl că n-au expertiza necesară. Supervizează.



Treptat, groapa a progresat în adâncime. Câţiva pacienţi mai glumeţi ne ziceau c-o să avem prăvălie cu ieşire la Dunăre. Să vezi atunci vad!
Doreii, invidioşi, au scurmat şi trotuarul. Au mai lăsat o brână aşa, ca pe Jepii Mici.
Nu se mai încumetă nimeni după antinevralgice, dacă nu e prevăzut cu pioleţi, cordeline şi ce mai trebuie în cazuri de-astea.


Ieri a dispărut şi excavatorul. Dispariţie controlată. L-au mutat în parcare, fiindcă şi-aşa nu mai foloseşte la nimic. N-am mai rezistat şi i-am întrebat de ce l-au scos din peisaj, oricum era inofensiv de câteva zile şi mă obişnuiesem să-l văd prin vitrină.
Cică făcea umbră pământului. Am crezut că haidamacul cu care intrasem în vorbă se dădea şmecher cu mine. Omu’ vorbea serios. Venise o înştiinţare cum că sunt prea aproape de pânza freatică şi trebuie aşteptat să se usuce pământul. Noroc cu căldurile astea…

Şi dacă nu se usucă? Nu mai puneţi asfaltul? – l-am întrebat disperată. Ba da, a admis el, da’ iar n-o să iasă cum trebuie. Şi când terminaţi? - l-am mai descusut eu .
Păi, n-am de unde şti. Da’ lucrarea tre’ să ţină trei luni.

Vestea nu m-a şocat. M-a bucurat. Ştiam termenul de la colegă-su de echipă. Voiam doar să verific că nu mă minţise ăla.
Până la urmă, e plăcut să mai întâlneşti şi oameni cinstiţi. Că de muncitori…

12 comentarii:

  1. Acum câţiva ani, vreo 15, cred, am surpins un dialog între doi muncitori care săpau canale pentru telecomunicaţii la mine în cartier. Zicea primul:
    - Bă, vrei să-ţi recit o poezie de Eminescu, da' în versuri albe?
    - Recită-mi-o, l-a îndemnat camaradul.
    - Mai am un singur dor... Doru' lelii!

    RăspundețiȘtergere
  2. HIhihi ! Dacă erau în Japonia, dispăreau cu toţii, definitiv...

    RăspundețiȘtergere
  3. Florin,
    Dacă nu e banc, e bun ca un banc bun!

    RăspundețiȘtergere
  4. Io sper să dispară după ce refac ce-au stricat, Matilda!

    RăspundețiȘtergere
  5. Nu cumva strada asta are un nume predestinat?

    RăspundețiȘtergere
  6. Nu, Augustin! Are un nume încărcat de istorie. Cam 300 de ani.

    RăspundețiȘtergere
  7. M-ai prins: la istorie chiuleam intr-o veselie! Mai da-mi un indiciu!

    RăspundețiȘtergere
  8. Gata, stiu:
    1690 Batalia de la Zarnesti
    1691 Cetatea Neamtului rezista eroic lui Sobieski
    1699 Dimitrie Cantemir se casatoreste cu Casandra
    1702 Se naste copilul din flori al lui Cantemir cu laptareasa din colt
    1707 Se încheie a doua domnie a lui Antioh Cantemir în Moldova (începută în 1705)
    1784 Rascoala lui Horia Closca si Crisan
    1785 ora 17 00 Motanul lui Horia face otita
    1788 Lupta de la Botosani, incheiata in coada de peste
    1791 Supplex libellus Valachorum
    Acu' zi si tu: cald, rece, caliu ... Zi ceva!

    RăspundețiȘtergere
  9. Ah, da! Mi-a scapat
    1711 Batalia de la Stanilesti. Cred ca asta era!

    RăspundețiȘtergere
  10. Augustin,
    Numa' la rele te gândeşti! Bătălii, răscoale, copii din flori...Acum 300 de ani se mai întâmplau şi lucruri bune.
    Azi e la modă distrugerea... limbii române, sistemului de învăţământ, al celui sanitar... :))
    În fine! Mai gândeşte-te! Sapă între 1702 şi 1707.
    Succes!

    RăspundețiȘtergere
  11. Nu că m-aș pricepe, dar bordurile care așteaptă cuminți, stivuite în capul străzii, din prima poză, par să fie din cele importate de Videanu, made în China, probabil din ulimele loturi dinainte de remaiere, rămase pe stoc.
    Frumoase, nu zic nu, dar la primul control nedistructiv (adică o mână de var dată cu bidineaua, lăsată apoi să se usuce... nu bidineaua... nici mâna... în fine) o să se observe că sunt pline de fisuri, la început superficiale.
    Un lucru e clar: dacă deveniți enervați de felul cum evoluează lucrurile (în cazul de față, lucrările), muncitorii sunt ultimii oameni vinovați de situație.

    RăspundețiȘtergere
  12. Dane,
    ai şi n-ai dreptate!
    Înlocuirea bordurilor noi cu altele şi mai noi, nu presupune neapărat că ultimele n-au mai fost folosite. Sunt "noi" din punctul de vedere al străzii unde urmează a fi replantate, dar multe dintre el au mai fost borduri odată, pe altă stradă.
    Ca s-o scurtăm, spre clarificare: bordurile se schimbă între străzi. De-aia se poartă muncitorii aşa frumos cu cele pe care le scot.
    Am urmărit îndelung fenomenul.

    RăspundețiȘtergere