Observ că, pe măsură ce ne scade nivelul de trai, ne creşte apetitul pentru miracol.
Nu există stand de cărţi sau chioşc de ziare care să nu vândă nişte broşuri cu coperte distins sidefate, în culori dulci - bleo, lila, roz, argintiu, scrise de nişte tipi cărora o urticarie le-a chinuit copilăria dar s-au vindecat în mod miraculos, prin forţe proprii şi-acum, la maturitate, fiindcă nu prea le merge afacerea din colţul străzii, s-au apucat de holism şi, fireşte, de scris tratate tămăduitoare, format mic.
Nu există stand de cărţi sau chioşc de ziare care să nu vândă nişte broşuri cu coperte distins sidefate, în culori dulci - bleo, lila, roz, argintiu, scrise de nişte tipi cărora o urticarie le-a chinuit copilăria dar s-au vindecat în mod miraculos, prin forţe proprii şi-acum, la maturitate, fiindcă nu prea le merge afacerea din colţul străzii, s-au apucat de holism şi, fireşte, de scris tratate tămăduitoare, format mic.
Chestiile astea se vând foarte bine!
Le cumpără nişte oameni cumsecade, care nu-şi permit să apeleze la un specialist în programare neurolingvistică, parapsihologie şi biosinenergetică, un îmblânzitor de-ăsta de flăcări violete, fost apevist (sper că de intendenţă, ca să aibă şi-un pic de mov în biografie), cum are primul om în stat.
Totuşi, la un moment dat, chiar şi aceştia cheltuiesc două-trei milioane de lei vechi, acolo, cât să se trântească pe un pat într-un cabinet de medicină holistică, să îi acopere un ins în halat alb cu electrozi şi să le citească într-un soft viitorul bolnăvicios, mai bine ca în cafea.
Aproape zilnic intră în spiţerie un examinat cu paranormalul, cu vibraţionala, cu inefabilul, pe care-l recunosc din uşă, după vrăjeala care-i persistă în priviri.
Genul ăsta de uitătură fericită nu l-am mai întâlnit decât la cei care se vâră de bună voie în sistemele de comerţ piramidal şi-o pornesc de jos, de la nivelul cărbune, încercând să-şi convingă prietenii şi vecinii să cumpere nişte tone de detergent megauniversal absolut comestibil şi sperând să ajungă la nivelul diamant , acolo unde se află liderul de grup, care le arată poze cu yachtul lui, cu viloanţa lui, cu parcul lui auto – toate agonisite în mod cinstit, cu răbdare şi voinţă, din vânzări anterioare şi ramificate de pastă de dinţi specială, cu care poţi să cureţi şi aragazul, şi parbrizul, şi poşetele de piele întoarsă şi, bineînţeles, dinţii tăi şi-ai urmaşilor tăi, timp de câteva generaţii.
Exemplarul despre care vă vorbesc se apropie de tejghea, oftează adânc, în sensul că “ce-sănătos-tun-eram-eu-şi -uite-n-ce-hal-o-s-ajung-bine-măcar-c-am-aflat-la-timp” şi scoate un cearşaf A4 – reţeta.
Diagnosticul ocupă cam 80% din suprafaţa faţă-verso şi nu iartă nimic, de la compoziţia firului de păr şi gazele din sânge, intestin, plămâni şi până la tendinţa spre hipertensiune şi bilă leneşă care o să-l chinuie peste zece ani.
Câte unul, mai lucid, îndrăzneşte să mă întrebe cam cât de leneşă ar putea deveni, în viitor, o bilă pe care şi-a scos-o cu fix zece ani în urmă şi, fiindcă nu ştiu ce să-i răspund, realizează imediat că are de-a face cu o proastă de vânzătoare, ce să-i ceri uneia ca mine, mai bine ziceţi, doamnă, aveţi sau n-aveţi produsele?
Ce să-i zic? Pe cele mai multe le am, m-am învăţat să am tot felul de “lacrima stâncii”, de “răşina muntelui”, de “ulei de peşte vegetal”, de pulberi din gheare, creste, pliscuri şi piscuri… numai că ciberholistul lui le vrea de firmă. De o anume firmă.
De firma care-l plăteşte pe el. O “Nuştiucare-Vita”. Numai aia tămăduieşte! Toate celelalte “…vite” , zeci, sute, o turmă întreagă, intrate în ţară cu vaporul, sunt în stare să te ucidă.
Şi-atunci acelea cum rezistă pe piaţă? Simplu! Fiecare fabrică plutitoare din asta îşi angajează, la rândul ei, propriii experţi vibraţionali pe care-i îmbracă în halate albe, le pune la dispoziţie un calculator şi nişte măţăraie cu senzori la capete prin care trebuie să detecteze gâlma din chakre, predispoziţia la melancolie şi diabet sau, măcar, la nivel minim de performanţă şi pentru numai un milion jumate, acupunctul prostiei omeneşti.
Dacă numărul săracilor cu duhul n-ar fi în creştere, probabil că n-ar exista o asemenea ofertă de jobuşoare pe net, tocmai acum, în plină criză economică:
“Descrierea firmei:
Parteneriat cu companie multinationala de promovare a imaginii si a produselor, recrutare de alti parteneri nationali si internationali.Intermediere , management , marketing , propia ta afacere cu investitie minima.
Descrierea postului:
formarea unei baze de clienti pe baza de analize cu aparatura moderna , medicina vibrationala ,cabinete propii
Cerinte:
absolventi de medicina ,farmacisti ,atitudine pozitiva ,dispus sa faca cursuri de medicina vibrationala , sa promoveze un stil de viata sanatos
Oferta (bonusuri, beneficii):
excursii, venituri motivante occidentale”
Hihihi ! Tare de tot !
RăspundețiȘtergereÎn curînd, Piaţa Universităţii se va transforma în Curtea Miracolelor, după un model mai vechi, cînd franţuzii erau la fel de săraci ca noi acum, şi mulţi dintre ei, la fel de ignoranţi. Sărăcia şi ignoranţa pot naşte monştri mutanţi...
Matilda,
RăspundețiȘtergerePiaţa Universităţii a mai fost Curtea Miracolelor, dar asta nu ne-a deşteptat, precum se vede...
Sărăcia şi ignoranţa sunt deja la a nu ştiu câta generaţie de pui mutanţi. Problema noastră e să-i vârâm în cuşcă şi să-i depozităm la Zoo. Ceea ce nu cred că vom reuşi.