Un popor de ‘tu-ţi şi ‘tu-te…

Aseară mă uitam la un film cu muultă bătaie, un film stupid din care n-am înţeles decât că Van Damme e specific românesc, joacă orice cretinitate, bani să iasă, când, deodată, apare un tut, un fel de Hoară, care boceşte de câteva ori pe zi, în televizor, pe umărul unei femei, că el nu, că el niciodată, în fine, că el n-a câştigat niciodată nimic.
La cum arată, mi se pare verosimil să nu-l fi băgat nimeni în seamă, măcar la dat cu mopul, numai că nu despre asta e vorba în clipul publicitar : amărâtul n-a câştigat niciodată nimic moca, şi de-aia se-ndoapă cu hamburgeri la McDonalds, că poate într-o zi va câştiga 100 de porţii de cartofi prăjiţi gratuiţi.
La cât e de fericit în final, sigur se numără printre cei care au un tranzit intestinal normal, nu trebuie să înghită iaurturi laxative de la Danone, nu ia Dulcolax, nu-l întreabă nimeni - "Tu cat timp iti petreci zilnic la toaleta ?”, nu-l dor dinţii când mănâncă îngheţată, fiindcă se spală cu una dintre cele enşpe mărci de pastă de dinţi recomandate de asociaţia medicilor stomatologi, a înlocuit apa şi săpunul cu vopseaua de pereţi Spor cu ioni de argint, de la Policolor şi, dacă n-ar fi un tut, ci o tută, probabil că ar supravieţui oricărui accident aviatic, în zilele critice, purtând always cu aripioare.
Urmează tutele, care spală cu Ariel, fiindcă Arielul e garantul succesului unei stagiuni teatrale, în timp ce Rex te ajută isteţ să. Tutele îşi lungesc genele, îşi îmbrobodesc soţii cu cafea Jacobs, până ce-i transformă în nişte tuţi care admit că fiicele lor minore îşi aduc iubitul pe şest în dormitor, îşi întăresc coafura cu fixativ, pe furtună, se epilează cu Brown, devin catifelate şi “Merci”, până ce evadează Van Damme dintr-o închisoare rusească, doar fiindcă îi trebuiau ceva bani de pe urma unui film, oricât de imbecil ar fi fost el.

Ce vreau să zic e că, pe noi, până şi agenţiile de publicitate ne tratează exact ca pe nişte tuţi şi tute, îşi nuanţează mesajul în zona noastră de interes, ne dau cu flit de-ăsta parfumat cu Glade, că oricum n-avem de ales, oricum înghiţim pe nemestecate, oricum suntem ţara care scrie cu oi pe dealuri şi, în curând, vom scrie cu noi înşine, pe dealuri, pe munţi, pe câmpii, prin oraşe - SFÂRŞIT.